A doua zi nu ne propunem sa ne trezim foarte devreme, iar planul zilei ramane sa-l stabilim de dimineata in functie de vreme. Avem destul de multe alternative, daca vremea este buna putem sa revenim in Peretele Animalelor sau sa mergem la escalada si sa exploram falezele deschise de Titus, iar daca vremea e mai ciudata putem sa mergem la o tura de alergat din zona. Dimineata avea sa aduca un soare tomnatic si un cer destul de senin, astfel incat ne hotaram sa revenim in peretele Animalelor. Urcusul trece repede, si in 20 de minute ajunge de la masina la baza peretilor, si din nou mi se pare incredibil cat de mult se comprima anumite distante pe masura ce trece timpul. Dupa o echipare rapida alegem sa intram pe traseul Mielul cel Bland, un traseu pe care fusesem prima data acum un an imprena cu Catalin, si care mi-a placut in momentul respectiv, desi tin minte ca a fost destul e solicitant. Atunci era primavara si peretii erau ceva mai curati, in schimb dupa o vara ploaiasa intreg peretele era napadit de iarba si de buruieni.

Intr-o frumoasa dimineata de toamna

Dupa o prima lungime in care ar fi fost ok de intrat cu o coasa sau cu o masina de tuns iarba, traseul devine totusi mai curat si chiar placut la catarat pentru urmatoarele doua lungimi, desi mai sunt momentele in care arunc smocuri de iarba in jos incercand sa curat cat de cat traseul. Mi-au placut mult si fata din a doua lungime de pe traverseu, si mai ales fisura de la inceputul celei de-a treia lungimi, in care am mers destul de mult in bavarareza si care e chiar faina la catarat. Per total mi s-a parut un pic mai usor decat Lupul cel Rau, desi Florin nu a prea fost de aceasi parere.

Florin pe fata de stanca din a doua lungime.

Iesirea comuna pentru traseele Muchia Iepurasului si Muchia Caprioarei, un frumos balcon aerian.

Odata ajunsi sus ne hotaram sa rapelam astfel incat la 15:00 suntem din nou la baza peretelui si ne hotaram sa mai intram in inca un traseu, alegand Muchia Iepurasului. Traseul merge repede, e primul traseu pe care merg cap schimbat impreuna cu Florin si se descurca foarte bine, astfel incat iesim din traseu dupa doua ore jumatate sub primele picaturi ale unei veritabile ploi de toamna care avea sa ne insoteasca pana in Bucuresti.

Mai jos sunt schitele ceva mai actualizate ale celor doua trasee, impreuna cu descrierile asociate:

L1 – 45m. Traseul pleaca initial pe o mica muchie inierbata desprinsa din perete, la baza careia e scris si numele traseului cu litere negre. Dupa aproximativ 10m se traseul se orienteaza usor spre stanga, pe partea stanga unui jgeab inierbat unde gasim si cateva pitoane, dupa aproximativ 25m ajungem intr-o regrupare intermediara ce poate fi folosita, dar trecem de aceasta pentru a gasi dupa alti 20m de teren usor in care alterneaza pragurile de stanca cu portiuni inierbate ajungem intr-o regrupare aflata sub o mica surplomba cu o fisura evidenta in partea stanga a ei.

L2 – 30m. Din regrupare traseul urmeaza vertical in sus un sistem de fisuri pentru aproximativ 10m, dupa care incepe un traverseu de aproximativ 15m spre stanga, ce implica trecerea unei fete compacte de stanca in care prizele de picioare sunt destul de absente. In ultima portiune a taverseului traseul urca si dupa escaladarea unei fisuri-diedru de 3-4 metri ajunge in ce-a de-a doua regrupare a traseului, regrupare cu pitoane foarte sanatoase.

L3 – 53m. Din regrupare ne orientam ascendent spre dreapta, urmand o fisura evidenta pentru aproximativ 15m, moment in care suntem nevoiti sa facem un traverseu dreapta de aproximativ 5m pe o fata compacta cu prize putine. Dupa ce prindem linia micului diedrul, mai urcam aproximativ 10m pana la regruparea aflata la baza arcadei ce e vizibila si de la baza peretelui. Urcam 10m pe la baza arcadei folosind-une de prize inverse pana cand o ocolim prin dreapta, dupa care continua usurel ascendent spre dreapta pe o fata cu stanca compacta si prize bune. Ajungem in regrupare dupa alti 15m, unde gasim si doua spit-uri echipate cu un mailon pe care le putem folosi pentru rapel, folosind ca un al doilea punct de rapel fie prima fie a doua regrupare (pentru corzi/semicorzi de 60m).

L1 – 57m Plecam de la baza traseului si dupa asigurarea primului piton urcam 15m in partea dreapta a crestei, dupa care urmeaza un traverseu ascendent spre stanga pentru a ajunge la baza unui diedru vizibil de la baza traseului. Dupa ce depasim diedrul vertical de 2-3m traseul continua cu o portiune inierbata si pamantoasa de 7m pana in prima regrupare a traseului, peste care putem sari daca avem corzi de 60m. Din aceasta regrupare traseul deviaza usor spre dreapta pentru a prinde din nou linia evidenta a crestei, si dupa alti 20m de catarare frumoasa pe creasta, pe stanca sanatoasa ajungem intr-o regrupare comoda situata intr-o portiune orizontala a crestei.

L2 – 60m Imediat dupa plecarea din regrupare traseul deviaza usor spre dreapta, aproximativ 1m pentru a reveni ulterior pe linia crestei, pe care inainta fara dificultati notabile pentru alti 25m pana intr-o regrupare intermediara destul de sanatoasa. De aici traseul urmeaza in continuare linia crestei pentru alti 5m dupa care traverseaza spre dreapta pe o fata neteda de stanca brazdata de o fisura orizontala. Dupa acesti mic traverseul continua in dreapta liniei crestei pentru alti 10m dupa care revenim din nou pe creasta pentru a intalni dupa alti 10m o regrupare comoda. Pentru a lega cele doua lungimi sunt necesare corzi de 60m, si asa a trebuit tras putin de ele pentru a ajunge in regrupare.

L3 – 20m Din regrupare urmam creasta pentru inca 10m pana intr-un brau inierbat situat la baza unui perete, pe care inaintam inca 10m pana in regruparea situata aproape de inceputul unui horn fragmentat si usor surplombat.

L4 – 40m Lungimea incepe prin escaladarea hornului, pe care alternam tehnicile de sprait cu scurte momente de ramonaj, si depasi rand pe rand mici praguri putin surplombate, pana cand dupa 20m un mic tavanel marcheaza sfarsitul hornului. De aici traseul iese in partea dreapta, depasind o mica surplomba cu prize sanatoase, intr-un pasaj aerian si frumos. dupa alti 15m traseul ia sfarsit la sfarsitul crestei, intr-o mic balconas aerian situat la marginea padurii.