Nu toate zilele pe bicileta se simt la fel. Sunt zile in care te simți complet deconectat si zile in care ai zice că pedala se învârte patrat. Pe de altă parte sunt și zile in care atât și la deal cât și la vale te simți una cu bicicleta.

Fix așa a fost ziua de azi, in care am reușit să înghesui in 3 ore înainte de muncă una din cele mai faine ieșiri de anul acesta. Poate parea ușor imposibil să te trezești la 5:30 pentru a ieși în tură la 6 și un pic dar în ultimele săptămâni chiar mi-a ieșit. La fel ca la morning glory-urile de iarnă mi se pare că o astfel de ieșire de încarcă cu energie pentru toată ziua, singurul dezavantaj e că trebuie să te culci odată cu găinile.

In ultimele săptămâni am incercat sa fac câteva sesiuni de VO2Max, 5 intervale de 4-5 minute la intensitate de 120% cu pauză tot de 4-5 minute intre ele. Nu durează mai mult de o oră cu totul și mi se pare că se simt incredibil de mult la fitness, mai ales pentru curse unde ai tot timpul astfel de accelerări. In fiecare din sesiuni am ieșit cu bicla de trail ( care are powermeter) in ideea de a combina in antrenamentul ăsta și ceva coborâri faine. O urcare pe bicicletă până în Poiană e absolut suficientă pentru toate intervalele, ce rămâne după e doar pentru distracție.

Partea de distracție a fost astazi formată din 4 coborâri super faine, valea cu apă, păstăi, nisipului și topogan. Fiind singur am mers in ritmul meu iar treaba asta are și părți bune și părți rele. In primul rând nu vrei sa cazi, pentru că dacă se întâmple ceva nu e nimeni care să te ajute. Pe de altă parte nici nu alergi după nimeni și nici nu trebuie să aștepți pe nimeni, astfel încât ajungi mai repede pe flow.

Flow-ul ăsta de pe MTB e in sentiment pe care nu-l trăiești la fiecare ieșire, dar atunci când se întâmplă e incredibil de fain. Nu se compară după părerea mea nici cu skiul nici cu alergarea la vale (cele mai apropiate puncte de comparație pentru mine). Atunci când sunt condiții bune și atunci când te simți bine pe bicicletă pare că zbori pe bicicletă, și că ești suspendat undeva in aer, cu viteza și suspensiile bicicletei lucrând împreună pentru aceasta senzatie.

Nu am pretenții că știu să mă dau pe bicicletă și cum m-am apucat extrem de târziu de sportul ăsta sunt extrem de recunoscător că pot să trăiesc totuși senzația asta. Nu e singurul sport sau singura experienta care poate sa-ti dea experienta asta si nu sunt neaparat un propovaduitor al MTB-ului ca cel mai fain sport de munte. Suntem diferiti si putem gasi aceasi senzatie in alte sporturi / experiente. Dar atunci cand o gasesti nu ai cum sa nu fii recunoscator pentru ca o poti trai. Pentru mine de ani buni e MTB-ul, si nici nu cred ca o sa se schimbe treaba asta prea curand.