Partea estica a Iezerului este o descoperire relativ recenta si scanteia ii apartine lui Lucian Clinciu cu ai sai 4Munti. De nu era traverseul pe sub Papusa, orizontul nostru s-ar fi limitat la arealul dintre muchiile Vacarea si Gradisteanu. Si ar fi fost mare pacat, caci picioarele ce pleaca de sub Papusa si se pravalaesc spre Pecineagu ori Satic sunt pe inima noastra: foarte putin umblate, estetice prin forma, cu privelisti ample si neasteptate si mai aproape de Brasov din punct de vedere al timpului petrecut pe drum. 

Stiam Dracsinul, stiam Boteanu, singura piesa din trio ramasa lipsa era Cascoe. Asa ca ne hotaram ca i-a venit timpul, intr-o zi rece, dar insorita de noiembrie. Zona nu ofera prea multe ferestre pentru trekking, maxim 3 luni pe ani fara multa zapada si fara stane. Dar se preteaza bine la schi de tura in lunile de iarna si la MTB (Boteanu in coborare, Cacsoe exclus, Dracsin ramane de explorat anul urmator).

Accesul a fost facilitat substantial de asfaltarea drumului spre Saticul de Sus, astfel incat, de la capatul asfaltului, au ramas doar 3 km de drum rupta pana la intrarea spre Cascoe. Plecam tarziu la drum, caci frigul nu e deloc un bun motivant pentru a iesi de la caldura din masina. Primii 2 km se desfasoara pe un forestier ce urmeaza un fir de apa si nu stim cum sa grabim pasul mai mult, sa iesim din congelatorul asta,mai ales ca versantii din stanga si din dreapta sunt scaldati deja de un soare generos. Dupa ce parasim forestierul prindem un drum de taf cu suprafata buna (nu e ciclabil din cauza gradientului) pe care il vom urma pana la stana de la limita padurii. Stana are o panorama superba spre Piatra Craiului, izvor in apropiere si o ultima camera decent izolata, desi e destul de murdara.. De la stana parasim complet padurea si incepem sa urcam cu spor pe muchia ce ne va conduce sub varful Papusa. Sunt cam 800 m diferenta de nivel de acoperit, fara poteca buna, majoritar pe smocuri de iarba mai mici sau mai mari. Pe masura ce urcam, perspectivele se largesc, in spatele Craiului Bucegiul creste constant, iar caldarea estica a Papusii capteaza din ce in ce mai mult privirile, cu neasteptatul ei caracter alpin.

Apogeul va fi insa atins abia atunci cand vom ajunge sub Papusa si privirea va cuprinde Fagarasul, traversarea dintre Piatra Craiului si Fagaras, zona cu Varful Tamas, abruptul vestic din Piatra Craiului, Bucegii, Leota, Piatra Dragoslavelor, Piatra Mare, Magura Codlei si bineinteles, Iezerul, culmea Mezea-Oticu. O lectie nesperata de geografie. Sub varf, in directia sud (Gainatu Mare) se intinde un teren de fotbal ce ne- dat idei pentru o noapte linistita de vara, petrecuta la cort, sub Papusa, cu vedere spre apus si rasarit.

Daca am fi ajuns pe varf cu 30 de minute mai devreme (a se citi, daca Radu s-ar fi miscat mai cu talent la urcare) am fi prins si coborarea in soare. Asa, nu ne ramane decat sa ne imbracam cu toate hainele pe care le aveam la noi si sa ii dam incet la vale. Scriu incet, caci termenul de comparatie pe aici este MTBul. Stana din Boteanu este mai buna ca cea din Cascoe din punct de vedere al izolatiei, cu o ultima camera foarte buna. Lipseste insa usa principala de intrare in stana, deci la iarna va fi zapada in prima camera (cea cu vatra). Drumul ce coboara de la stana e lung la pas si fiecare il digera cum poate. Radu asculta o carte, eu imi ascult gandurile si amandoi intindem pasul caci o mana de prieteni ne asteapta cu mamaliga, friptura si prajituri. In vreme de pandemie, asemenea zile sunt balsam pentru suflet.

Track si date aici:

https://www.strava.com/activities/4403067249

Traseu:

Drumul forestier Pecineagu-Satic -> Muchia Dracsin (triunghi galben) -> Varful Papusa -> Muchia Boteanu (nemarcat) -> Drumul forestier Pecineagu-Satic