Inca o noapte la o pensiune, de data aceasta in mijlocul orasului vechi din Nesebar. Mergand iarna mi se pare ca nu prea ai cum sa scurtcircuitezi pensiunile sau gazdele, mai ales daca vremea e urata si uda trebuie sa-ti usuci undeva la caldura lucrurile odata la cateva zile, iar la putin peste 0 grade nu prea ai cum sa faci lucrul asta pe drum. In acelasi timp incep sa am un mic dubiu daca a fost bine sa iau dupa mine sacul de dormit de puf (de iarna). Da e cald si bine in el cu el in cort chiar si atunci cand e frig afara, dar mi se pare ca se umezeste destul de repede si ca trebuie uscat cam des.

Asa, acum revenind la Nesebar, orasul vechi e chiar dragut si contrasteaza puternic cu mastodontii turistici care troneaza pe malul Marii Negre in zona Sunny beach. Numit si Dubrovnic de la Marea Neagra, oraselul are un numar extrem de mare de biserici pe cap de locuitor, cu biserici construite de la secolul V pana la secolul XVIII, astfel incat poti urmari pe viu cum s-au schimbat stilul, dimensiunile, modalitatile de ornamentare.

Vremea in schimb a fost la fel de mohorata si orele de soare promise de meteoblue au intarziat sa apara astfel incat m-am multumit sa hoinaresc pret de cateva ore pe stradutele orasului si pe la fosturile porturi, incercand sa aflu cat mai multe despre orasel. Tracii, grecii, romanii si otomanii toti si-au lasat intr-o mai mica sau mai mare masura amprenta asupra oraselului. Iar labirintul de mici stradute strajuite de case de lemn si cu biserici din 10 in 10 metri, chiar arata interesant. Nu i-as zice totusi chiar Dubrovnic de la Marea Neagra, asa cum e denumit.

Dupa Nesebar vine in schimb momentul sa ma urc din nou pe sa, cu urmatoarea destinatie Edirne, primul oras in care vreau sa ajung in Turcia. Doar ca pana acolo sunt 230 de kilometri si orasul nu e chiar in drumul catre Istanbul, dar are avantajul ca drumul pana acolo evita destul de mult timp europenele aglomerate. In schimb bucata cu cei 30 de kilometri de european pana in Burgas nu am cum sa o evit, dar tot raul e spre bine caci in Burgas trebuie sa-mi iau un set nou de placute SPD. Dupa plimbarea pe piatra cubica din Nesebar am reusit sa pierd unul din suruburile cu care se prinde placuta de pantof si oricum placutele au 3 ani si destul de multa uzura la bord. Doar ca pana cand se uzeaza putin trebuie sa am grija sa nu iau cazatura incepatorului in momentul in care vreau sa ma opresc.

Putin dupa Burgas scap in schimb de european si de trafic in momentul in care fac dreapta spre Sredets si profit de vantul din spate si de soarele ce a aparut in sfarsit. E prima data cand vad soarele dupa aproape 6 zile de la plecare, si e incredibil cat de mult conteaza la moral. Vremea a fost pana cum fix ca vremea pe care am avut-o in Berlin, vreme ce a fost si unul din motivele pentru intoarcere. In momentul in care esti obisnuit sa vezi soarele din cand in cand, si sa te mai vada si pe tine soarele, saptamani la rand cu nori si ceata poti sa devina deprimante.

Datele zilei:

Distanta: 72km.
Diferenta de nivel: 550+ / 380-.
Moral: 8.
Obiective: 8.

Ziua se incheie cu primul apus al turei si cu o noapte la cort intr-un loc ferit in padure dupa ce trec de Sredets. A doua zi dimineata e frig si umezeala in cort si incep sa ma gandesc daca oamenii de la decathlon au calculat bine aerisirile pentru cortul asta de doua persoane. Astazi as fi vrut initial sa ajung pana in Edirne dar planul de a face 130 de kilometri intr-o zi e spulberat de vantul din fata care a batut toata ziua. Pana in Elsovo e aceasi pustietate cu care m-am obisnuit in Bulgaria pana acum, iar din Elsovo dau de drumul european ce duce la granita cu Turcia, si acesta in urcare si vant din fata.

Granita e infinit mai complicata decat a noastra si trec pe la cel putin 6 oameni care ma intreaba de pasaport dar pana la urma trec fara probleme si-mi fac intrarea in tara in care voi petrece urmatoare 2-3 saptamani, Turcia. A trecut una, au mai ramas 6.

Datele zilei:

Distanta: 100km.
Diferenta de nivel: 980+ / 800-.
Moral: 6.
Obiective: 4.

Noaptea in Nesebar.

Singur pe strazile pustii.

Fosta biserica, una din multele din Nesebar.

Biserica Sfantul Stefan.

Nimfa din Nesebar.

Stradute inghesuite.

Prima intalnire cu soarele dupa 5 zile pe drum.

Primul apus.

Moment de respiro.

Prin padurile Bulgare.

Una din multele case parasite din satele bulgare.

Scurtaturi si lungituri, in loc de 350 de kilometri pe drumuri principale 567.

Atmosfera de toamna.

La revedere Bulgaria.