Eu de felul meu nu sunt o persoana rabdatoare chiar daca pot sa explic un lucru de 5 ori, o fac folosind metode diferite cu singurul scop de a ma face inteleasa. Dar in actiunile mele, gandurile ori reactiile de care dau dovada sunt mai degraba impulsiva decat rabdatoare. Stoica nici atat. Ei bine, ultimile zile din aventura noastra in Peru sunt fara indoiala, pentru mine, un exercitiu al rabdarii. Fara indoiala nerabdarea mea are de-a face cu apropierea destinatiei finale (Cusco), cu mirajul unui oras turistic cu pizza si capucino, cu intoarcerea acasa si savurarea unei toamne la poalele Tampei. Insa sunt la fel de convinsa ca nici locurile prin care pedalam nu ajuta. Muntii s-au transformat intr-un fel de dealuri inalte ce se nasc parca unele din altele, cat vezi cu ochii, pasurile insa au ramas in continuare la altitudini respectabile si mai presus de toate, pedalam printr-o pustietate ce in anumite momente imi pare ingrijoratoare. De exemplu astazi au trecut pe langa noi fix o motocicleta si o masina. Nimic mai mult, in 55 de kilometri.

De 3 zile pedalam spre un sat aflat la capatul acestui Nimic- Acombabila. Si astazi dimineata chiar speram cu jumatate de suflet sa ajungem acolo pe la pranz. Insa sperantele ne-au fost naruite de un indicator rutier ce anunta sec: Acombabila 40 km. Asta dupa ce noi aveam deja 15 stransi la bord. Inutil sa spun ca vreo 45 din cei 55 de kilometri au fost constant la peste 4400 m. Astazi a fost si frig. Cam 13 grade a aratat constant ceasul. Si vant, ceea ce facea ca cele 13 grade sa se simta ca 8-9. Asa ca inevitabil ne-am imbracat si dezbracat de 10 ori, mai precis la fiecare mica urcare si coborare.

La masa de pranz compusa din 2 conserve, paine, gem si biscuiti am terminat aproape toata mancarea pe care o aveam la noi, astfel incat atunci cand am vazut primele case ale satului mult asteptat si nu am numarat mai mult de o mana de gospodarii ne-a stat inima in loc. Din fericire magazinul din sat era chiar bine aprovizionat, asa ca am cumparat ca pentru un mic festin, am iesit din sat si manati de primele picaturi prinse in Peru am pus cortul bucurandu-ne in sfarsit de o seara calduroasa.