Dostoevsky e pe primul loc in topul scriitorilor rusi prin care am trecut si care m-au facut sa rezonez de-a lungul timpului. Daca stau bine cu el am si inceput acum mai bine de 20 si ceva de ani, si mai tine minte si acum cum aratau cele doua volume din “Fratii Karamazov” pe care le-am citit intr-una din verile din liceu. Pe aceasi lista cu scriitori rusi intr-o ordine ce reflecta preferintele personale mai sunt Solzhenitsyn, Svetlana Aleksievich, Bulgakov, Gogol, Paternak. Sunt si altii cu care nu rezonez iar din categoria asta artileria grea de la Tolstoi nu m-a prins niciodata.

Dar revenind la Dostoevsky, un lucru care imi place la toate cartile citite pana acum e ca in nici una din ele nu e vorba de teme “usoare” si fiecare din ele exploreaza idei care au fost atunci mult inaintea timpurilor lui si care sunt si astazi la fel de actuale. Orice roman de moravuri devine mai putin relevant pe masura ce trece timpul, dar felul in care scrie Dostoevsky e intr-un fel fara timp. Alt lucru la care Dostoevsky a fost mult inaintea timpurilor sale e o intelegere foarte buna a psihologiei umane, iar “Insemnari din subterana” (nefericit titlul in romana).

Cartea e undeva intre o poveste scurta si roman si desi incepe greu e pana la urma suprinzator de bine construita pentru dimensiunea ei. Scenele care par un pic fortate sunt putine desi sunt momente in care personajul principal pare un pic de carton. Ce reda in schimb extrem de bine e modul toxic in care se prolifereaza agressivitatea pasiva intr-o societate, reda extrem de bine si un personaj principal care desi pare sa aiba doar trasaturi negative te face cumva sa rezonezi in parte cu modul de gandire si cu actiunile sale. Iar tipologia prezentata cred ca e acolo si poate e si mai prezenta in societatea zilelor noastre. In plus, atmosfera sumbra tipica pentru Dostoyevski ajuta in general la tonul gri si sumbru al romanului. Cu ocazia asta imi dau seama ca ar trebui sa recitesc capitolul despre “Marele Inchizitor” din Fratii Karamazov (l-am mai tot recitit / ascultat in ultimii ani) si ca o sa urc in lista cartilor de citit “Jucatorul”, mai ales ca tot am reintrat in atmosfera.

Apropo de AI, imaginea din cover e generata cu plugin de DALL-E din open AI (dintr-un promt ce trimitea catre scena finala) si reflecta destul de bine ce si-a imaginat ochiul mintii in cazul meu atunci cand am citit cartea. Ingrijorator dar si util in acelasi timp, orice cautare pe net ori a dat ceva nesatisfactor ori ceva acoperit de copyright. Traim vremuri foarte interesante. Cartea am citit-o (ascultat-o) tot prin Audible, iar traducerea / vocea naratorului au fost ca de obicei extre de reusite.

(Iar un pic mai mult context istoric poate fi gasit aici: https://edsitement.neh.gov/student-activities/dostoevskys-notes-underground)