Imi plac nuntile iesite din tipar, nuntile in care se pune sub semnul intrebarii modul obisnuit de a face lucrurile, asta poate pentru ca eu si Mihaela am avut o nunta cat se poate de conventionala. Si pana la urma e destul de comod sa cedezi si sa faci lucrurile asa “cum se fac” de obicei. Dar cu toate astea e foarte sanatos sa-ti dai seama ca in viata nu ai cum sa multumesti pe toata lumea si mai ales ca scopul unei nunti nu ar trebui sa fie acesta.
Mai multe despre cum a fost weekend-ul care a trecut de ceva vreme , de la Mihaela citire:
De fapt nunta prietenilor nostri a fost cea mai naturala nunta la care am fost pana acum (si avem ceva nunti la activ), cea mai originala, mai fara fite, mai de pomina. A fost o nunta de tinut mine, din categoria “si-au nuntit 3 zile si 3 nopti”. Distractia a inceput vineri seara, intr-un apartament de Bucuresti, unde 2 galeti de margarete stateau cuminti asteptand sa se transforme in lumanari si buchete.
Samabata am devenit pentru cateva ore seriosi, cat a durat cununia religioasa, si apoi, scapati de partea oficiala, primul act al petrecerii s-a consumat la Sinaia, printre reprize de ploaie, gratar si tone de prajituri extrem de bune facute de bunica miresei. Daca noi am petrecut 3 zile si 3 nopti, sigur bunica a facut prajituri 3 zile si 3 nopti inainte sa petrecem noi :). Tot in primul act al petrecerii s-a furat si mireasa. Revendicarea era ca mirele sa alerge la deal 1km cu pace de 4 min/ km. Evident imposibil dupa ce eram toti imbuibati cu gratar, salata si mai ales cu prajituri. Asa ca mirele, bun programator, ii face din degete. Cele de la mana. Degetele de la picior nu s-au miscat un milimetru:
https://www.strava.com/activities/576133080
Duminica petrecerea avea sa continue la Curmatura. Vremea mohorata i-a alungat pe turistii care intr-o zi insorita umplu pana la refuz terasa cabanei si la ora pranzului eram aproape doar noi, cateva caserole de prajituri (doar cele neperisabile) si ploaia. Dupa ce ne facem curaj cu o ciorba, plecam spre Piatra Mica, la un trash the dress. Urcam pe ploaie pana in Saua Crapaturii, unde Radu, meteorologul de serviciu, vesteste ca o sa vina in 10-15 minute si vremea buna. Asa ca ne pregatim pentru o nesafarsita sesiune foto ce va dura pana pe Piatra Mica.
Cabanierul ne asteapta cu mancarea calda, asa ca aranjam repede masa si fara sa mai schimbam tinuta, trecem la actul 3- localul. De data asta localul avea sa se cheme Curmatura, o cabana pustie, unde dupa ora 22.00, la lumina lampasului, am pornit muzica, am dat drumul fronatalelor pe intermitent, rosu si alb, pentru efect de club, si mirii au deschis dansul. DJ a fost cine a vrut, iar cei care au fugit la culcare mai devreme nu au pierdut nimic din petrecere, caci dormitorul nostru era chiar deasupra salii de mese si in camera se auzea ca pe ringul de dans.
Luni, noi suntem primii care plecam, caci cu nunta la munte si job in Brasov, poti sa fi noaptea la nunta si la prima ora la munca. Ploaia tine proaspat buchetul miresei, lasat ofranda muntelui, pe un stalp de marcaj din Poiana Zanoaga. Poate va inspira si alte fete la o nunta altfel.
Pregatiti de nunta, dupa o dimineata petrecuta alcatuind buchete de flori din margarete.
In fata altarului.
Liftul comunist, insurateiii si intrusul.
Locul de popas, cu tot cu priveliste.
Mireasa, buchetele si Craiul.
Selfie time, la adapost de ploaie.
La balcon.
Coronite si inimioare.
In zbor.
Deasupra cabanei Curmatura.
Heidi.
Intoarcerea la cabana si la petrecere.
Leave a Reply