Cam toate varfurile din zona taberei de baza nu arata ca varfuri usoare. De fapt asta e putin spus si cam toate arata ca varfuri pe care daca ai deschide un traseu acesta ar fi de la ABO (abominable, cotatia cea mai dificila din scara franceza) in sus. Khan Tengri, care arata si el destul de intimidant pare extrem de accesibil in comparatie cu unele turnuri de gheata si de stanca ce se ridica pana peste 6000 de metri.

Si cum stiu prea bine ce e de nasul meu, mai ales cand sunt singur si cu un singur piolet, nu sint prea multe posibilitati pentru aclimatizate prin zona. Initial speram sa fie macar un varf mai accesibil de 6000 de metri in zona pe care sa-mi fac aclimatizarea, dar nu prea e cazul, asa ca o sa recurg la ce face toata lumea, respectiv o sa fac aclimatizarea direct pe munte.

Dar pana una alta e un ghetar in zona pe care se poate urca pana aproape de 4900 de metri asa ca am macar o tura de aclimatizare de facut. Trezirea e de dimineata pentru a prinde zapada inghetata si inaintez cu spor si cu chef, mai ales ca ieri am recuperat destul de bine la capitolul mancare.

Dupa o ora de mers pe morena ajung si la ghetarul ce arata incredibil de prietenos in comparatie cu alti ghetari din zona si incep sa urc cu spor intr-un fel de exercitiu care chiar imi place. Daca majoritatea ghetarilor din zona au portiuni in care seracurile se pravalesc vertical cel pe care sunt acum urca domol pana intr-un fel de amfiteatru la 4850 de metri unde se infunda intr-un perete cu doua hornuri cu zapada ce imi aduc un pic aminte de Rapa Zapezii. Cu inca cineva ar fi mers incercata iesirea in saua de 5000 de metri dar e deja tarziu si zapada a inceput sa se inmoaoie si e timpul sa cobor. Odata ajuns inapoi pe morena caldura se dezlantuie din nou, iar eu ma grabesc spre umbra cortului, ajungand inapoi in tabara la 5 ore de la plecare.

Singura problema e ca e abia ora 11 si nu sunt deloc obisnuit cu atat de mult timp liber, iar somnul dupa-masa nu merge daca nu esti obisnuit cu el, mai ales cand e un pic de sauna in cort. Pana la urma in schimb vin si norii impreuna cu un pic de zapada si reusesc sa atipesc intre momente in care citesc sau scriu jurnale. Ceva imi spune ca e nevoie de un pic de rabdare in perioada ce urmeaza. Seara macar am de lucru si fac bagajul pentru maine dimineata cand vreau sa plec spre tabara 1, pret de 3-4 ore pe ghetar inainte de a incepe urcusul propriu-zis. Partea buna e ca voi avea urme caci si rusii si cehii au plecat de dimineata in aceasi directie.

Privind in departare catre tabara de baza, cu varful Chapaev in fundal.

Peak Diki in departare, si o tura de aclimatizare pe un ghetar ce urca la 4800 de metri.

Dimineata pe racoare.

Si cam orice traseu din zona se incheie cu zone destul de verticale ce nu sunt chiar atat de simplu de abordat singur.

Dupa ora 10 caldura mare chiar daca esti aproape de 5000 de metri.