Au venit in sfarsit ploile in Brasov si ne-au dat ragaz sa mai respiram dupa 3 saptamani cu vreme impecabila, vreme cum nu cred ca o sa mai prindem prea curand in Octombrie. Au fost zile in care am incercat sa petrecem cat mai mult timp afara si sa inmagazinam cat mai mult soare pentru zilele cenusii de toamna si de iarna ce vor urma. Dupa 3 ani in Brasov mi-e destul de clar ca intr-o saptamana in Brasov poti petrece, cu tot cu mersul la munca, mai mult timp in natura decat intr-o luna petrecuta in Bucuresti, iar jurnalul de mai jos al ultimei saptamani vine ca un fel de descriere al felului in care se intampla asta:

Luni, 21 octombrie.

Singurul rasarit al saptamanii prins la munca. De la birou se vad prelungirile dealurior dinspre Ciucas si trebuie sa recunosc ca e fain sa-ti bei cafeaua de dimineata uitandu-te la rasarit, chiar si de la birou si din centrul orasului. In schimb, cele 9 ore de uitat in cod si de rezolvat probleme se simt si inevitabil pe la jumatatea zilei ajungi sa te uiti la cerul senin de afara si sa regreti ca stai in timpul acesta intre patru pereti.

Marti, 22 octombrie – cu bicicleta pe Postavaru.

Primul morning glory pe Postavaru pe bicicleta. Impulsionat de faptul ca se schimba ora saptamana aceasta plec la 6 fara 10 singur de acasa. E suprinzator de cald la urcare, aproape ca urc doar in echipamentul de vara. Pe drumul forestier s-a facut o poteca printre frunzele cazute in ultimele zile pe care incerc sa o urmez. Fara nici un fel de plan si fara nici un fel de graba ies sub varf chiar atunci cand rasare soarele. Oricum si soarele asta e la fel de intarziat ca mine si astazi ne-am potrivit in intarziere. La vale am parte de o coborare absolut geniala pe Crucur pana inapoi in Brasov si pana la munca, ajungand dupa un dus si un mic dejun pe fuga la birou la 10. Nici ca pot sa-mi imaginez un mod mai bun de a incepe dimineata.

Miercuri, 23 octombrie – o zi inceputa si terminata pe Tampa.

Inca o zi cu cafeaua la rasarit, de data aceasta la locul stiut de pe Tampa, cu clatite facute la fata locului ca acompaniament, cu orasul ce se trezeste la viata la picioarele noastre si cu o ora de sporovait fara graba inainte de a cobora spre munca si spre birou.

Ai zice ca ar fi rost de pauza, dar cum oricum nu as fi facut nimic util acasa, urc cu oamenii din CPNT pe Tampa cu ocazia unui vertical ad-hoc organizat in interiorul clubului. Bere, socializare si CPNT-isti veseli si usor de organizat in varf de munte si poze facute cu un pentax de 50mm vechi de 30 de ani care inca isi face treaba destul de bine. Oricum in conditiile de lumina de acolo orice focus automat ar fi fost complet pe langa.

Joi, 24 octombrie – Postavaru Morning Glory reloaded, in formatie extinsa.

Dupa 6 ore de somn vine o alta trezire matinala si inca un Postavaru Morning Glory cu bicicleta, de data aceasta in formatie extinsa cu Dani si putin mai tarziu cu Mihaela si cu Suzi. Daca acum 2 zile spuneam ca nu pot sa-mi imaginez un inceput mai bun de zi, uite ca totusi se poate, respectiv atunci cand ai omuleti pe langa tine cu care sa sporovaiesti si cu care se te bucuri si de rasarit si de coborare. Si desi potecile sunt impecabile nu ma impac prea bine cu bicicleta in dimineata asta si reusesc sa salvez in ultimul moment o cazatura ce putea sa se termine destul de urat. In rest, aceasi reteta, mic-dejun, dus si 9 ore de munca fara nici un regret atunci cand te uiti afara pe geam.

Vineri, 25 octombrie – o zi de pauza cu un apus pe Tampa.

Astazi chiar e o zi de semi-pauza, cu doar 800 de metri diferenta de nivel, poteci prin padurea ce a inceput sa se scuture de frunze si un apus pe Tampa.

Sambata, 26 octombrie – Leaota chill & relax.

Leaota, vreme impecabila, cafea la Cheile Gradistei, muschi care nu te asculta si oboseala acumulata din ultimele luni, sporovait la urcare, picnic pe varful Strambu, stat la soare mai bine de o ora, coborarea in cap de la Carpatian MTB Epic, peisaj veritabil de toamna pe langa Podul Dambovicioarei si o tura de toamna fix asa cum trebuie cu Iustin, Suzi si cu George. Mai invarti putin pedala, mai stai la soare, mai bei un suc, fara mii de metri si fara sa rupi muntele in doua. Trebuie repetate turele astea atat timp cat tine inca vremea. Seara socializare cu iesenii cataratori in Cheile Rasnoavei si cu Vali si cu Andreii la barlogul ursilor din Racadau.

Duminica, 27 octombrie – Muntii Taga si Piatra Craiului.

Astazi in sfarsit nu ne trezim chiar atat de devreme, chiar daca schimbarea orei inseamna ca avem cu o ora de lumina mai putin astazi. Schimbam terenul de joaca dimineata pentru Muntii Taga, unde facem o tura de dimineata scurta pana pe Capul Barsei iar seara ne mutam in Crai incheind ziua si weekendul cu o urcare pana la Curmatura si o coborare prin Poiana Zanoaga. Se vede genial Bucegiul la apus, pacat ca suntem intr-o intrecere cu noaptea pentru a ajunge pe lumina la masina.

Luni, 28 octombrie – cafeaua de dimineata de pe Tampa.

Ultima zi cu soare impecabil asa ca dupa un weekend plin iar ne trezim de dimineata si pornim sa ne bem cafeaua la locul stiut de pe Tampa. Marea greseala a diminetii e urcusul cu bicla in spate pe treptele lui Gabony, moment in care ne-am dat seama ca treptele sunt cam inguste, balustradele cam inalte si bicla cam greu e navigat prin labirint. Formatie restransa astazi, dar tot intra foarte bine cafeaua cu o ora de stat la taclale la bancuta, iar rasaritul e unul din cele mai frumoase pe care le-am vazut in ultima vreme. Ca sa incheiem dimineata in mod glorios ne mai invartim cu Mihaela pe poteci cu bicicletele pret de inca o ora si ceva pana cand Mihaela ramane fara frana fata si imi da tema pentru seara asta, prima tentativa de a inlocui uleiul la o frana. Lumina geniala prin padure si o cazatura de toata frumusetea la final de tura, cazatura sfarsita cu un deget usor luxat si ceva piele in minus.

Marti, 29 octombrie – ultima zi de vara pe poteci.

Dupa atatea zile cu treziri matinale cumva astazi ne iese in mod natural, chiar daca nu stam prea bine cu somnul. Soarele din ultima luna a fost inlocuit de un cer cenusiu, iar lucrurile arata cam cum ar trebui sa arate in mod normal in octombrie. Mai putin temperatura astfel incat si astazi ne dam cu echipamentul de vara si bifam inca o dimineata petrecuta pe poteci inainte de o zi de munca si de doua zile ploioase.

Uitandu-ma in spate sunt destu de convins ca intr-un fel suntem complet dereglati tinand cont ca dupa 3 luni petrecute in saua bicicletei si dupa o luna de vreme buna in care am iesit destul de des inca avem chef sa ne dam cu bicicleta in fiecare zi. Dar parca e bine sa fii macar un pic dereglat.