Atunci cand iesim de pe zidul Mare de pe Sulinar, impingand cu spor skiurile la deal in fata se vede in sir destul de lung de oameni ce urca spre varf, cam ca in toate zilele bune din iernile trecute. Daca ma uit in jur si astazi, desi e Noiembrie e una din zilele Bune, zile in care ai zapada proaspata, cer senin si copaci acoperiti de zapada. Tocmai pentru ca nu stii cat o sa tina am tot timpul ca trebuie profitat la maxim de fiecare zapada proaspata.

Cerul incepe sa se coloreze atunci cand termin urcarea pe Doamnei, in spate se vad luminile orasului si in departare se vede depresiunea partial acoperita de zapada, iar pe masura ce urcam incep sa se vada si Craiul si Bucegiul complet albi. Am urcat pe aici probabil de peste 100 de ori dar cand prinzi astfel de zile si de conditii tot mi se pare super fain. Pe varf ajung fix inainte de rasarit si stau sa ma gandesc ca nu a lipsit mult ca sa ratez complet momentul astazi: am plecat cu schiurile in spate la 5:35 de acasa, la 5:45 mi-am dat seama ca autobusul circula dupa programul de sarbatoare (deh, zi libera), la 5:50 incercam frustrat sa-mi pui schiurile pe rucsac si sa plec cu bicicleta de oras spre Livada Postei iar la 6:10 ajungeam acolo transpirat doar pentru a-l zari cu coada ochiului pe Alin ce trecea fix in momentul ala prin Livada, pe drum il culegem si pe Tudor (faultat si el de acelasi program de sarbatoare) si pana la urma reusesc in mod neasptat sa plec pe schiuri la 6:35. Uneori sansa bate planificarea prealabila.

Apropo de planificarea prealabila si de vorba “Nu strica Dumnezeu doua case” din fericire si eu, si Mihaela si Marius suntem uneori anormal de matinali, intr-atat incat am ajuns sa ne culcam la putin timp dupa ce il culcam pe Marius (8-9) si sa ne trezim pe la 5-6, indiferent daca urcam la Morning Glory sau nu. Si cu sau fara Morning Glory orele alea de liniste de dinainte de a se trezi Marius sunt foarte foarte sanatoase daca vrei sa faci ceva productiv, fie ca e vorba de mentenanta generica fie ca e vorba de invatat sau scris cod.

Pe varf zabovim destul de mult pana cand urca toata lumea, dupa care pornesc la vale si mai fac o jumatate de urcare pana cand ma opresc la cabana unde stau putin la socializare cu Brasovenii inainte de a cobora la Mihaela si la Marius care stau la coada la cumparat cartele de la gondola. La capitolul asta organizare buna la batut partii, organizare proasta la cumparat cartele, practic bottleneck-ul a fost casieria, site-ul de reincarcat online cartele nu mergea si pana la urma am cumparat cartela de la cabina mare si am urcat si eu pentru prima data cu ea.

La ski lucrurile au mers bine cu Marius, cat timp schiaza doar cu mine asculta si invata si are momente in care merge chiar bine, am sperante ca sezonul asta o sa-si faca un mare upgrade la capitolul tehnica. Daca suntem mai multi in schimb (alti copii sau cunoscuti sau chiar doar si Mihaela) incepe un pic de haos, se aseaza in plug, coboara repede si oboseste si mai repede. De fiecare data cand am fost in ultimele zile cea mai buna coborare din punct de vedere al invatatului si tehnicii a fost clar prima coborare. Astazi coboram pe Drumul rosu de 2 ori si de doua ori pe Lupului. Trebuie volum in schimb la varsta asta, si poate si o pereche de clapari noi, dar asta o sa vedem in functie de cum evolueaza iarna.

Intre ski e inserata acolo si o pauza lunga de joaca si mancare la cabana dupa care coboram spre oras, facem bagajele si pornim spre Slatina. Pe drum Marius isi bate recorduri la capitolul rezistenta la plictiseala, adoarme ultima ora si ajungem la parinti la ora 8 si un pic dupa o zi cat de se poate de plina. Imi plac astfel de zile si ar trebui ca de acum incolo sa cuplam ziua drumului spre Slatina cu o zi in care facem si ceva fain pe munte. De maine in schimb se incalzeste masiv in jurul Brasovului si sunt foarte curios ce o sa ramana din zapada faina de azi atunci cand ne intoarcem.