E ora inserarii si ultimele raze de lumina se strecoara printre micile orificii lasate in boltile aleilor vechiului bazar din Teheran. Fiind putin trecut de ora inchiderii multe din magazine sunt deja inchise, iar la celelalte vanzatorii isi strang bunurile expuse pe ingustele alei ale bazarului.
In timp ce pedalez prin labirintul de alei pustii si intunecate ale bazarului nu pot sa nu ma gandesc ca locurile aratau la fel cu sute de ani in urma cand a fost ridicat bazarul, doar vanzatorii si lucrurile vandute s-au schimbat. Iar felul in care se deruleaza aleile din goana bicicletei are un aer suprarealist, cu magazine inchise si alei pustii si intunecate. Si in momentele respective, gandul zboara cu usurinta la “O mie si una de nopti” si la imaginea pe care ti-o construiesti de-a lungul timpului despre zona asta si despre Persia. Iar bazarul arata fix cum mi-as fi imaginat ca arata un bazar iranian.
Ziua a fost extrem de lunga, si cred ca doar zi de relaxare nu poate fi numita. A inceput cu rezolvarea problemelor in ordina importantei. In primul rand maseaua, astfel incat la ora 9 ma infiintez la clinica care mi-a fost recomandata de un iranian cu o seara inainte. E relativ aproape de hostelul la care stau si aici ma ajuta un iranian pentru a descurca birocratia spitalului. Caci trebuie sa te inscrii intr-un loc, sa platesti in altul pentru consultatie, dupa care ajungi la dentist si totul se petrece plimband un mic cartonas in care totul e scris doar in farsi. Denstistul nu a venit inca, dar atunci cand arunc o privire in cabinet vad ca arata chiar ok, cam la fel cum te-ai astepta sa arate un cabinet stomatologic in Romania. E cam singurul criteriu dupa care pot sa ma iau si nu pot sa am pretentii sa gasesc cel mai bun dentist din Tabriz, ceva de genul acesta ar fi greu de facut si in Romania.
La ora 10 apare si dentistul si imi spune verdictul pe care il stiam deja, obturatie de canal, ii zic ok si dupa 120 de dolari omul se apuca de treaba. Iar in timp ce stau pe scaun si in timp ce se apuca de treaba mi se pare ca ii tremura mana, acum oricum e prea tarziu astfel incat ma consolez ca poate totusi nu e chiar asa de rau. Pe masura ce lucreaza in schimb tremuratul ii dispare astfel incat sper ca totul sa fie ok pana la urma. Dupa inca 40 de minute si o mica bucatica din mine, respectiv nervul, lasata in Iran, plec cu problema rezolvata, cu antibiotic si antiinflamatoare pentru 3 zile.
Pe locul 2 e gasirea unui loc de schimbat bani. Multe lucruri in Iran sunt putin pe dos, spre exemplu pentru cursul de schimb exista cursul oficial si cursul pietei negre, iar diferenta e considerabila. De aceea la fel ca si in Romania e mai ok sa schimbi la o casa de schimb decat la o banca, diferenta fiind ca aici inca mai exista bisnitari. La casa de schimb gasesc si o tipa tanara cu care e si ea ciclista si care povesteste despre mersul cu bicicleta ca femeie prin Iran, lucru deloc simplu.
Rezolvata problema banilor vine problema numarul 3, cumpararea unui pachet de internet pentru cartela gasita aseara, astfel incat plec in cautarea unui centru de telefonie mobila. Pe drum gasesc si un croitor de treaba care rezolva cum trebuie si problema cu pantalonii. Urmeaza alta problema extrem de importanta, respectiv spalatul hainelor, si intreband din colt in colt gasesc un mic magazinas unde dupa ce ma schimb in hainele ce se spala mai rar ii dau lui nenica literalmente aproape toate hainele pe care le am. Si cum trebuie sa astept 2-3 ore inainte de a le ridica am timp sa ma invart putin prin Tabriz, sa vad moscheea albastra si bazarul despre care povesteam la inceput. Iar dupa bazar vine si ultima problema a zilei, gasirea unui alt hostel in care sa dorm, caci cel de noaptea trecuta era fix langa strada si aparent iranienii inca nu au auzit de geamuri duble, astfel incat trezirea e atunci cand incepe traficul, adica extrem de devreme. Odata gasit si hostelul, e timpul pentru a alege poze si pentru a scrie 2 postari despre ultimele zile. O zi completa de relaxare.
Al doilea dentist.
Si croitorul unde am rezolvat pantalonii.
Vechiul bazar din Tabriz.
Poet iranian rupt din Prince of Persia.
Moschea albastra, victima a marelui cutremur din 1721 dar reconstruita recent.
Detalii.
Poarta de intrare,, pastrata aproape in intregime.
Coloane.
Calatori din Austria, plecati pentru un an prin lume.
Pedaland pe culoarele bazarului.
Ora inchiderii.
Ultimul magazin.
Cred ca era un fel de sfecla fiarta cu zahar.
Leave a Reply