Se anunta o sambata cu vreme impecabila si planul zilei e sa o petrecem in format de 3 facand chestii faine, asta dupa o saptamana intreaga in care oboseala adunata de la afterschool incepe sa se simta.

Apropo de oboseala, mi se pare ca somnul de dupamasa e natural pentru oameni, si mai ales pentru copii, acestia avand un necesar de somn incomparabil mai mare decat al adultilor. Nu e regula generala, sunt si exceptii dar e clar ca specia umana are o cadere de energie dupamasa si daca reusesti sa sincronizezi un somn cu ea nu ai cum sa dai gres, asta cel putin in cazul lui Marius.

Cum in schimb Marius are un deficit de somn dupa o saptamana de afterschool astazi nu ne trezim chiar cu noaptea in cap, si atunci cand ne trezim punem in aplicare primul plan al zilei: clatitele pe Tampa.

Doua ore mai tarziu, cu primusul duduind sub tigaia incinsa si cu burtile pline sub soarele cald de octombrie declaram operatiunea un success deplin si pornim urmatoarea operatiune, respectiv scoate jeep-urile la inaintare si atat eu cat si Marius coboram cu ele pana in forestierul de sub Tampa. Nu stiu cine e mai copil dintre noi aici, dar cert e ca masinutele cu telecomanda sunt faine. Pe platul de sub Tampa atmosfera e deja una de toamna, desisul padurii s-a rarit si nu cred ca e nevoie de mai mult de cateva zile ca sa porneasca din plin culorile toamnei. Trebuie sa iesim neaparat sa facem cateva ture faine saptamana urmatoare dupa ce se incalzeste din nou vremea.

Ajungem inapoi acasa, Marius doarme (sau se odihneste) o ora, iar atunci cand se trezeste declansam a treia operatiune a zilei, supriza unei biciclete noi. Bicicleta nu e noua, e vechea bicicleta a lui David, dar la felul in care se poarta copii cu bicicletele nu prea vad rolul unei biciclete noi. Practic e un Canondale Cujo, cu roti de 24 si cu ceva upgrade-uri facute de Alex si careia urmeaza sa-i fac si eu mici upgrade-uri cu componentele pe care le mai am prin pod.

Dar cum bicicleta noua se cere scoasa la tura iesim dupamasa toti 3 la tura pe Lempes. Marius e super entuziasmat de bicla cea noua, urca considerabil mai usor (datorita rotilor mari), coboara la fel de bine (rotile mari la fel probabil compenseaza furca de pe Merida care nu facea prea mare lucru). Una peste alta sunt convins ca in 2-3 ture sunt convins ca o sa se simta pe ea mult mai bine ca pe bicla veche. Ramane sa vedem cat entuziasm o sa mai fie pentru concursuri la primavara daca e sa ne uitam dupa o bicla mai faina, pana atunci bicla asta o sa fie super buna de tarsaiala.

Apusul zilei e genial si imi pare un pic rau ca n-am ramas pe Lempes pana dupa apus, atunci cand se coloreaza norii in culori ce par de pe alta planeta. Seara reusesc sa fac ceva treaba la bicicleta si sa o pregatesc pentru concursul de maine. Adorm greu si dorm prost, asa e in general cu concursurile la care pleci de dimineata….