Un aranjament floral tematic, gasit pe drum

Cat putem noi de dimineata ne infiintam in Haarlem. Auzisem noi ca este o bijuterie de oras si eram pregatiti sa ii rezervam cateva ore, dar nu a fost cazul. Orasul, chiar e frumos, cu multe cladiri vechi ce dateaza din secolele 17-18 dar acum si aici oamenii se pregateau de sarbatoare.
Si dupa ce depasim cu greu un targ de vechituri amplasat pe stradutele inguste, ajungem in piata centrala unde nici macar o poza nu putem sa facem din cauza parcului de distractii instalat acolo. Dupa ce ne invartim putin si ne enervam peste masura, ne luam campii si ne asternem la drum.

In Haarlem

Faptul ca am taiat asa repede Haarlemul de pe lista, are si avantaje. Dintr-o data avem timp si nu e nevoie sa ne grabim spre Amsterdam, pe varianta directa (30 de km), ci putem sa o lungim cat ne place. Si vai ce ne mai place, caci am decis, acum ca am vazut Marea Nordului, sa vedem si ce e cu marea interioara a olandezilor. Si e incredibil ce au facut olandezii cu ea, dar pana sa ne asezam la sueta, haideti sa ne facem o cacao cu lapte.



Cum, nu aveti cacao? Pai dati fuga pana la magazin si luati o cutie de cacao. Daca gasiti “Cacao de Olanda” cu atat mai bine. Cea de Olanda si eventual cea de Zaan mi-a bantuit copilaria. Cutia maro cu galben-mustar, ce avea desenata pe ea o moara de vant si care continea cea mai concentrata cacao dupa spusele mamei erau varful de lista cand era vorba sa cumpar asa ceva pentru prajitura/tort. Conexiunile astea s-au reactivat deodata, pe cand ne apropiam de Koog a.d Zaan. Initial ca o boare, si apoi din ce in ce mai intens, mirosul ne-a invaluit cu kilometrii buni inainte sa dam de prima fabrica de cacao. Pana am terminat cu toata zona industriala de pe malul raului Zaan deja eram intoxicati cu cacao, chiar si Radu. Era ca si cum ai priza cacao si neobisnuiti fiind cu asa o concentratie mare in aer, credeam ca facem supradoza.

Radu, capitan de vas, se indreapta fulminant spre…

Fabrica de cacao

Din patrimoniul industrial,aici, o casa cu mesaj: I can begin, I want to persevere, I will succeed, cu alte cuvinte
Eu pot sa incep, eu vreau sa perseverez, eu voi reusi

In zona mai exista un loc interesant unde merita sa aruncati o privire. In Zaanse Schsan se gaseste un muzeu in aer liber cu cateva mori de vant din secolul 17 ce produc si acum culori si pigmenti (pentru pictura, tesaturi, in functie de cerere), mustar sau ulei si alte cateva muzee sau ateliere axate pe traditii locale (produse locale de brutarie ori branzeturi, manufacturarea sabotilor de lemn etc).

Produse traditionale

In plus oamenii au recreeat un sat, sa zicem traditional, cu case construite din lemn (nu de alta, dar o casa de caramida s-ar fi scufundat imediat in terenul mlastinos din zona) si transportate aici prin 1970 pe calea apei. Eu v-am zis doar ca olandezii nu-s pe treaba lor.

Morile din Zaanse Schsan

In stanga, casutele traditionale de care va vorbeam

Asa, deci, ce face laptele vostru, e pe foc?

Cat aruncati un ochi la lapte, ramaneti cu un ochi aici pentru ca in drumul nostru intra in scena si 2 situri aflate in Patrimoniul Unesco. Sincer numai cand ma gandesc ca Olanda are 8 situri aflate in Patrimoniul Unesco, si ca suprafata este doar cat un sfert din Romania, imi devine clar ca aici ai ce vedea.

Va povesteam in postarea aferenta primei zile despre o linie de forturi, canale, ecluze si diguri ce servea ca linie de aparare in cazul unei invazii terestre Un sistem asemanator a fost construit si in jurul Amsterdamului, capitala fiind vazuta ca ultima reduta in cazul unui conflict armat. Linia de forturi are 135 de km lungime si inconjoara Amsterdamul ca un inel (cu diametrul de 30 de km). La nevoie o zona foarte larga putea fi inundata complet in decurs de 3 zile, orasul ramanand precum o insula. Toate cladirile aflate in aceasta zona tampon trebuiau sa fie din lemn pentru a putea fi distruse la nevoie. S-au instalat in total 42 de forturi si eforturile au fost destul de mari, pe de-o parte deoarece tehnica militara avansa extrem de repede si pe de alta parte datorita faptului ca terenul nu permitea constructii de amploare, fiind nevoie de studii si de un plan bine pus la punct.

Linia de forturi din jurul capitalei

Astfel, lucrarile s-au intarziat destul de mult (cam 50 de ani), iar in 1920 cand intregul sistem a fost gata el era deja depasit pentru ca deja un eventual conflict armat ar fi implicat si bombardamente aeriene. Totusi e imposibil sa nu remarcam si sa nu apreciem cunostintele olandezilor si modul in care au impins mereu limitele ingineriei in ceea ce priveste managementul apei.Ruta noastra trece pe langa un fort destul de important, numit Spijkerboor pe care il puteti vedea si voi in acest filmulet.

Pentru a ajunge acolo, luam un bac self-service. Noi suntem si pasageri si capitani si invartitori de manivela

Lacul initial

Un total 7200 de hectare au fost reclamate de olandezi intre 1609 si 1612. Pe locul unde acum se gasec terenuri agricole si case, se afla initial un lac ce a fost secat folosind mori de vant (instalate uneori in serie) pentru a pompa apa in canale colectoare. Investitia a fost privata (in principiu locuitori avuti ai Amsteramului si mai ales comercianti) si dupa terminarea lucrarilor pamantul a fost parcelat si impartit investitorilor in functie de valoarea participativa. Interesul era imens, pentru ca aici s-au dezvoltat ulterior adevarate afaceri agricole din care se realiza aprovizionarea corabiilor ce faceau partea din Compania Olandeza a Indiilor de est.

Acum polderul Beemster este cel mai vechi polder din Olanda si el se afla mereu la -4/-5 m fata de nivelul digului ce margineste canalul de colectare, astfel incat necesita de sute de ani o intretinere continua.

In dreapta polderul, in stanga nivelul marii

Unul din locuitorii temporari ai polderului

Si acum, daca cacao cu lapte e gata, haideti sa va povestesc despre Ijseelmeer (marea interioara) pentru ca desi nu planificasem, am ajuns atat de aproape de ea, incat era pacat sa nu trecem prin cateva orase cu rezonanta: Edam, Volendam sau Monnickendam. Cu ocazia asta o sa vedeti si una din cele 7 minuni ale ingineriei moderne, asa cum a fost numita de catre Societatea Americana de Inginerie Civila.

Cum sa va spuneam, proiectul este absolut monstruos pentru ca oamenii nu numai ca au transformat o mare intr-un lac, ci au avut chiar initiativa sa mai faca rost de niste pamant in plus, suficient cat sa creeze o noua provincie in Olanda.

Cand am folosit pronumele “ea” in paragraful anterior, nu m-am exprimat corect, pentru ca acum vorbim despre un lac. Lac ce odata a fost o mare, de fapt a fost un golf al Marii Nordului care intra insa adanc in inima continentului (cam 100 km lungime, 50 km latine si o adancime de 4-5 m). Cum marea era capricioasa si inundatiile reprezentau in continuu risc, in 1918 s-a decis in final contruirea unui dig de 32 de km lungime, 90 m latime si 7.25 de m adancime pentru a inchide golful si ulterior pentru a-l transforma intr-un lac cu apa dulce (in prezent este cel mai mare lac din Europa de Vest) si de ce nu, beneficiind de experienta secolelor trecute, sa se initieze lucrari de asanare si sa se obtina nou teren agricol. Cum proiectul era unul mamut si studiile nu erau suficiente, s-a inceput cu un dig de test, de 2.5 km care sa uneasca continentul cu o insula. Lucrarile au fost dificile si au durat 4 ani, insa olandezii au tras invataminte pretioase pe care le-au pus in aplicare la marele dig ce a fost terminat in 5 ani (1932), cu 2 ani mai devreme decat era planificat. Impreuna cu digul s-au construit si un total de 25 de ecluze ce aveau rolul sa evacueze surplusul de apa in mare, deoarece lacul este alimentat permanent de un rau (Ij) si in plus, aici se pompeaza si apa din poldere. Cifrele vorbesc de la sine: 23 milioane de metri cubi de nisip, 13.5 de argila, 4000-5000 de muncitori si costuri totale echivalente astazi de 700 milioane de euro. Insa olandezii nu s-au oprit aici. Acum ca au domolit capriciile marii si au imblanzit-o intr-un lac, puteau sa mearga mai departe si sa reclame si ceva pamant. Suprafata totala castigata este de aproximativ 1000 kmp si din ea s-a nascut pur si simplu, in 1986, o noua provincie-Flevoland.Se construiesc noi diguri pentru a ingradi noile poldere, statii de pompare alternative pe diesel sau energie electrica pentru a exista intotdeauna o rezerva si pamantul incepe sa apara la lumina. Initial este ceva mocirlos, pentru ca nu este suficient sa indepartezi apa ca sa faci rost de pamant arabil. Asa ca urmeza ani intregi in care dupa un plan bine gandit se cultiva sistematic diverse plante pentru a pregati pamantul.Se incepe cu stuful si papura (semintele sunt aruncate direct din avion), plante ce au rolul de a inlesni evaporarea apei si de a aera solul, solidificandu-l insa simultan. Dupa ce si-au facut treaba, au fost arse si in locul lor s-a pus rapita. Imaginati-va doar sute de kilometri plini de rapita. O mare galbena langa una albastra.Apoi a urmat secara, orzul si restul cerealelor. Desi procesul a durat ani de zile, simultan s-a construit infrastructura pentru ca totul sa fie gata atunci cand vor sosi noii propietari. Iar procedeul asta s-a repetat pe fiecare nou polder, pentru ca evident lucrarile au fost facute pe bucatele. Pe cuvant daca acum nu mi-a starnit curiozitatea si nu as pedala si prin regiunea asta…

Dar iata ca ne-am intins la vorba despre cereale si culturi si noi suntem aici in patria pestelui. Toate cele 3 mici localitati (Edam, Volendam si Monnickendam) sunt la origine vechi sate de pescari, insa acum turismul este o parte importanta din economia anuala. Daca in Edam ne bucuram in liniste, in piata centrala, de ziua Reginei, stand la soare, mancand paine neagra si fiind martori la jocurile nevinovate si interminabile ale copiilor ce astazi nu aveau ore, in Volendam nimerim intr-un fluviu de turisti care ne face inaintarea imposibila. Asa ca in loc sa tinem in continuare faleza, intram in oras unde petrecerile in cluburi incepusera deja, desi abia ce trecuse de pranz. Toti tinerii duhneau a bautura- si asta era doar un preview a ceea ce aveam sa gasim in capitala.

In piata centrala din Edam

Prin Edam, mergand spre Ijseelmeer

Scapam din nebunie si Monnickendam ne intampina linistit, cu al sau turn al jocului-Spielturm.

Monnickendam

Ne apropiem cu fiecare kilometru de Amsterdam dar asta nu se simte deloc. Aici pe malul apei este o oaza de liniste, pe dig bate vantul, insa daca descaleci si te pitesti sub dig esti la adapost.

Pe malul Ijseelmeer

Paralel cu digul merge un drum national putin tranzitat. Ochiul stang vede albastrul marii, ochiul drept vede verdele ierbii. Chiar daca nu se cultiva nimic, datorita umiditatii solului iarba creste de la sine si turme mici de miei sau capre se infrupta zilnic din ea. Imi place oaza asta de liniste, mici sate preced marele oras in care intram pe nesimtite.

Pedaland spre Amsterdam

Spre infinit.

Campingul pe care l-am ochit pe harta e aproape de intrarea in oras si bineinteles este plin. Devine chiar plin ochi pana seara dar noi ne gasim un loc de cort si apoi, socotind ca petrecerea trebuie sa se fi spart, pe la 18.00 plecam spre centru.

Radu are fler si ne conduce fix in mijlocul multimii. Cine nu e deja in cluburi este aici, in port, unde este ancorata o corabie cu stil.

Asta era punctul de interes al adunarii…deci aici trebuia sa se intample ceva important

Olandezii pun mare pret pe monarhie si Regina Beatrix a fost foarte iubita. Nu este patriotismul acela cu care sa te dai in spectacol pentru ca in fond nu i-a platit nimeni sa se calce pe picioare si sa vina aici in port sa vada marea intamplare. Nici acum nu stim exact ce a fost pentru ca primele randuri erau de mult timp ocupate si oamenii erau cocotati pe orice obiect/cladire mai inalta aflate in raza vizuala. Cred ca unul din doi olandezi purta ceva portocaliu (si asta am remarcat intreaga zi), de la flori puse in par, esarfe, flori aranjate ca sa decoreze cosuletul din fata, palarii, jobenuri, funde si orice va mai poate trece prin cap ca fiind portocaliu si servind ca accesoriu vestimentar. Si tot cam una din doua case/una din trei case (asta in orasele si satele prin care am trecut) avea arborat drapelul olandez.

Cam asta era atmosfera in Olanda, dimineata, pe 30 aprilie

Si in ziua de azi am mai identificat o calitate la olandezi. Stiu sa se distreze. Ca popor mi-au placut din cale afara, mereu zambitori si mereu deschisi, sociabili caci asa i-a determinat mediul sa fie (atunci cand te calci cu toti pe picioare pe o bucatica de pamant trebuie sa inveti sa socializezi), gata sa te ajute (chiar si beti fiind cum ni s-a intamplat in Amsterdam), iar cand vine vorba de distractie, cu mic cu mare se daruiesc trup si suflet.

Iata ce spunea in 2011 unul din organizatorii evenimentelor:Friendships—and community—will be formed. For me that’s really what Queen’s Day is all about. It’s not an outburst of patriotism, it’s not even about the popularity of the royal family. It’s about a sense of belonging. For one day, everybody is the same in Holland. Bright orange and barmy.

Ziua Reginei a cazut/s-a serbat pana acum la fix: in mijlocul primaverii, pe vreme buna, cu lalele in floari, motive sunt infinite sa te distrezi.

Am spus ca s-a serbat din doua motive:

Totusi olandezii nu vor pierde nimic, pentru ca ziua de nastere a regelui este 27 aprilie, asa ca sarbatoarea va fi doar decalata cu 3 zile. Iar peste ani si ani olandezii vor avea din nou o zi a Reginei, pentru ca actualul rege are 3 fete.

Distanta parcursa: cu tot cu plimabarea de seara prin Amsteram=120 kmHarti

Vogelenzang-Spaardam

Spaardam-Woerden

Woerden-Amsterdam