Atunci cand am plecat din Khorog ma asteptam sa ajung in Osh dupa trei saptamani, iar aici sa dau iama in fructe si in legume si in toate mancarurile care mi-au lipsit in Pamir. Dar iata ca mai sunt doar 40 de kilometri pana in Osh, au trecut doar 2 saptamani, iar de lipsit nu pot sa zic ca mi-a lipsit ceva. Poate asta e si din cauza ca in ultimele zile am calatorit cu 3 bucatari, dar una peste alta. desi nu sunt foarte multe lucruri ce se pot cumpara / manca si Pamir, nu pot sa zic ca m-am saturat de ele. Campion a fost laptele condensat la conserva pe care o sa-l iau cu siguranta dupa mine si atunci cand voi urca pe munte.

Ultimii kilometri pana in Osh se scurg intr-un ritm halucinant caci sunt la vale si avem si un vant bun din spate, astfel incat cu viteze de 35-40 de kilometri de ora zburam catre Osh si catre vara. E din nou cald, mult prea cald fata de cum ne-a obisnuit vremea in ultimele 2 saptamani. E cam mult de la 5 grade la 30 de grade in doar cateva zile, astfel incat tuturor ni se pare extrem de cald.

In Osh prima grija e gasirea unui hostel pentru urmatoarele zile, si dupa ce exploram o varianta amenajata intr-un apartament comunist ce arata extrem de familiar de hotaram la unul ceva mai mai scump dar care arata considerabil mai bine. Pentru 3 dolari in plus pe noapte avem si nou dupa multa vreme asternuturi curate si un dus si o baie care arata chiar bine.

Osh e si primul loc dupa doua saptamani in care dau de internet si trebuie sa recunosc ca mi-a placut sa fiu rupt de lume atata vreme. Dar cum hostelul are wifi, vine si neplacuta conectare la mersul lucrurilor. Sau poate e doar iluzia conectarii, si iluzia ca esti mai aproape atunci cand afli ce au mai facut oamenii care iti sunt dragi la ultimul concurs sau in ultimul weekend. Sunt lucruri care nu existau acum 20 de ani si care fac intr-un fel viata calatorului mai usoara, dar dupa 3 luni de zile pe drum sunt convins ca experienta calatoritului e mult mai faina cu cat legaturile cu lumea exterioara sunt mai putine. Dar s-au strans 15 postari de urcat pe blog, sunt sute de poze de sortat si de prelucrat, unele postari mai trebuiesc cizelate,mai trebuie sa mai concentrez din idei si toate treburile astea o sa dureze cam 2 zile, tinand cont ca internetul nu se misca deloc bine.

Fausto si Manus vor sa stea doar o zi, dupa care vor porni mai departe catre Bishkek, iar Raimon trebuie sa astepte sa primeasca de acasa un sim trimis de parinti, sim ce va ajunge in cel mai bun caz peste 5 zile, asa ca micul nostru grup colorat si multinational se va desparti temporar. O sa ne intalnim probabil cu totii in Bishkek unde o sa fie de asteptat dupa vize, dar drumul pana acolo il vom face separati. M-am inteles super bine cu oamenii si o sa-mi lipseasca serile petrecute campand impreuna, dar intr-un fel imi pare si bine ca o sa am timp sa calatoresc in ritmul meu si ca voi putea sa zabovesc cat vreau facand poze si vorbind cu oamenii.

Osh e un oras in care nu prea e nimic de vazut, si mai putin de fotografiat. E un oras rusificat ca multe altele din zona si poate cel mai important lucru din el e bazarul, unul din cele mai mari din zona asta de lume. Poti gasi cam tot ce vrei, dar deocamdata noi avem ochi doar pentru fructe si legume, caci pe aici se gasesc cirese, caise, rosii, verdeturi si cam toate legumele pe care te-ai astepta sa le gasesti la vremea asta si in Romania.

Mi-am propus ca in timpul petrecut in Osh si Bishkek sa mananc pana nu mai pot fructe si legume pentru a recupera pe de o parte deficitul de vitamine din Pamir si pe de alta parte pentru a nu le duce lipsa atat timp cand voi sta pe munte. Pe langa asta, cum la hostel avem si o bucatarie complet echipata si am in jurul meu doar bucatari, din punct de vedere culinar zilele au fost extrem de reusite. Momentul culminant a fost o friptura de vita pregatita de Fausto si de Raimon, mai in sange, care a fost super buna. Dupa spusele celor doi pentru aceasi calitate de carne in Europa ai fi platit 30 de euro fata de 5 euro cat a fost in Kyrgystan si desi nu sunt un cunoscator pot zice doar ca a fost foarte buna.

Doar ca pana la urma datorita internetului lent, timpul necesar pentru a aduce blogul la zi a fost mai lung decat ma asteptam, asa ca am zabovit 4 zile in Osh. E primul oras in care am stat atatea zile de cand am plecat si spre sfarsit nu mai aveam stare, asa ca stau sa ma gandesc cum o sa fie in Bishkek unde voi petrece peste o saptamana, sau mai grav cum o sa fie cand o sa ma intorc inapoi in Bucuresti. In plus mi-era frica ca daca mai stateam mult as fi pus pe mine prea multe kilograme.

La dieta de recuperare de dupa Pamir.

Cu 3 priceputi ale bucatariei in grup e greu sa nu mananci bine.

Supradoza de salata si de legume.

Supradoza de salata si de legume.

Pixie and Puck.