Padurea Letea

Povestea despre padurea Letea, una din cele mai batrane de la noi din tara incepe cu aventura ajunsului pana acolo. Din partea de nord a Deltei se poate ajunge in Letea printr-un canal mic si foarte ingust ce poate fi parcurs decat in momentele in care nivelul apei e destul de mare. Oricum si cu apa suficienta inaintatul pe canal e o mica aventura. Initial cand canalul se desprinde din Merhei are cam 4 metri latime din stuff in stuff dar se ingusteaza destul de repede astfel incat ultimii 4-5 kilometri ii faci pe un mic canalas ce are maxim 1 metru din stuff in stuff.

Mic moment de respiro.

Regula e simpla, faci pe gondolierul si incerci sa nu bagi lotca in stuff, pentru ca daca o impotmolesti munca de a pune-o din nou pe directie e destul de consistenta. Partea buna e ca inaintea noastra a intrat florin cu barca mult mai lata, astfel incat noi am mers inainte pe principiul daca el a putut sa treaca cu o barca de 2 ori mai lata nu se poate sa nu trecem si noi. Iar toate astea se desfasurau ziua in amiaza mare si parca nici un vant nu adia prin marea de stuff prin care navigam, si binenteles ca nu-ti prea venea nici sa te stergi de transpiratie incercat sa tii lotca pe directie.

Spre Letea, inital Brick a mers descult primii metri, pana a descoperit ce inseamna Coltii Babei, exact in timp ce vorbeam cu el despre centri nervosi ce sunt stimulati in momentul in care mergi descult.

Odata ajunsi in localitatea Letea ne pornin in explorarea padurii, din pacate era mijlocul zilei si cum oamenii erau putin epuizati dupa lupta cu stuful nu prea aveau chef de plimbare astfel incat in zona cu Dune am ajuns decat eu, Mike, Em si Brik. E o zona interesanta, mie mi-a adus putina aminte de un fel de savana arida, unde am vazut si un fel de sacal autohton si un iepure suficient de mare pentru a ziceai ca e luat din Alice in Tara Minunilor. Urmatoarea data cand ajungem in zona musai trebuie sa gasim si corabia ce se gaseste ingropata pe undeva prin zona si din care mai e vizibil doar catargul.