Teheranul are foarte putine zone istorice ramase, caci la inceputul secolului Reza Shah a considerat ca Teheranul nu trebuie sa fie impedicat sa se dezvolte, de vestigii de odinioara, astfel incat s-a demolat si s-a replanificat la greu. Totusi aproape de centrul orasului s-a pastrat palatul Golestan locul din care dinastia Qaraj a condus Persia vreme de aproape 200 de ani.
In orice ghid de calatorie Teheranul nu e in topul lucrurilor interesante de vizitat in Iran si as putea poate sa-l compar destul de bine cu felul in care apare Bucurestiul pentru un vizitator strain. Nu zic nu are si Bucurestiul cateva parti frumoase, dar cred ca sunt mult mai multe locuri interesante de vazut in Romania, dar poate e doar perspectiva mea. Intre aglomeratia plina de viata a unei capitale si farmecul unui oras mai mic sau a unor locuri pustii, le-as alege intotdeauna pe cele din urma.
Revenind in schimb la Golestan, ce s-a pastrat din fostul palat arata ca un amestec dintre un mic Versailles sau Schonbrunn combinat cu elemente orientale. E un amestec in mod egal interesant si inedit, cu un tron de marmura al fostilor regi, cu sali imense cu o multitudine de oglinzi si cu o curte interioara plina de verdeata si de liniste intr-un oras atat de aglomerat.
Dupa palat vine in schimb timpul sa ma despart de Enzo, care trebuie sa astepte o saptamana viza pentru Uzbekistan si care planuieste sa mearga cu bicicleta spre sud in timpul acesta. Chiar mi-au placut zilele petrecute alaturi de el si s-ar putea sa ne mai intalnim in momentul in care o sa ajunga si el in Kyrgystan pe drumul catre China, si atunci s-ar putea sa mai impartim o scurta bucatica de drum. Si dupa despartirea de Enzo trebuie sa vad cum reusesc sa ies din oras si sa scap pentru o perioada de traficul unui oras mare. Partea buna e ca Teheranul e ultima metropola prin care voi trece in urmatoarea perioada si urmeaza locuri salbatice, mai putin populate si mai pe placul meu.
Si desi am plecat tarziu, multumita unui vant prielnic din spate reusesc sa strang 100 de kilometri intr-o zona premergatoare desertului, pana in Garmsar, un oras verde in mijlocul unui desert uscat. Cam aceasta va fi alternanta pentru urmatoarele zile, caci fiecare oras sau sat e legat de o sursa de apa si e inconjurat de verdele graului si al copacilor in timpul ce in jur e doar desert.
In Garmsar il intalnesc pe Hashem, gazda dintr-un mic satuc de langa Garmsar. In drum spre satuc sunt oprit si pentru prima data in Iran de politie pentru a fi legitimat, si dupa un control ce a implicat luarea datelor de pe pasaport si o asteptare de cam 20 de minute ajungem in sfarsit la Hashem la tara. Omul lucreaza in Teheran ca broker imobiliar si in satul natal traieste mama lui impreuna cu un frate si o sora mai mare.
Probabil seara petrecuta impreuna cu familia lui Hashem a fost seara in care m-am simtit cu adevarat in pielea calatorul care vine de departe, cu poze si cu povesti din locuri indepartate. Poate a ajutat si faptul ca Hashem stia destul de bine engleza si putea sa faca pe interpretul, dar oamenii chiar mi s-au parut foarte entuziasti si foarte curiosi, si cred ca le-au placut foarte multe pozele pe care le-am aratat din timpul calatoriei. Chiar imi place sa arat pe oriunde sunt gazduit o mica selectie a pozelor din ultimele doua luni, mai ales caci sunt multe locuri prin care Iranienilor nu le e chiar asa de usor sa ajunga. Spre exemplu pasaportul e conditionat de a face armata, care nu e deloc scurta la 20 de luni. Si pe langa problema asta, obtinerea unei vize Schengen nu e nici simpla nici ieftina.
Hashem are si el o poveste interesanta, administrator de retea care s-a transformat in agent imobiliar dar care uraste Teheranul ca si oras si care ar prefera intotdeauna casa de la tara daca nu ar fi problema banilor. In Iran diferenta economica intre Teheran si restul tarii e poate mai mare decat in alte parti, si pe acelasi post in Teheran castigi cu 50-100% mai mult, lucru corelat pe de alta parte si cu costul chiriilor. Vorba lui Hashem, Teheranul e un loc bun pentru facut bani si doar atat.
Si trebuie sa-i dau dreptate cu casa de la tara, caci micul satuc din mijlocul desertului pare atat de familiar prin liniste si prin verdele pomilor si al ogoarelor in comparatie cu ce am vazut in ultimele saptamani. Graul e deja inalt si pentru prima data pe anul acesta aud greieri cantand, si imi vine greu sa cred ca in urma cu o saptamana pedalam prin ninsoare la -10 grade.
Distanta: 120km.
Diferenta de nivel: 100+ / 500-.
Moral: 8.
Obiective: 5.
In fata tronului de marmura
Sunstinatoarele.
Umbrar.
Siameze.
Privind catre gradina interioara.
Intr-un fel de Versailles in stil persan.
Deltalii.
Vitralii persane.
Despartirea de Enzo.
Fata lui Khomeini, parintele republicii islamiste e peste tot.
Si au trecut deja 4000.
Prima intalnire cu desertul.
La masa cu Hasheen si cu familia lui.
Hasheen si mama lui.
Leave a Reply