O aterizare neasteptata in contrastantul Palermo

Atunci cand capitanul cursei spre Catania ne anunta ca din cauza vremii nefavorabile cursa a fost redirectionata spre Palermo nici nu stim daca sa ne bucuram sau nu. Oamenii din avion isi fac griji pentru transferul spre Catania si intarzierea aferenta. Noi ne gandim doar ca iata, fara voia noastra, vom ajunge in locul din care planuiam sa ne incepem explorarea Siciliei, asa ca schimbam din mers planul, refacem rezervarea pe booking.com si frunzarim capitolul dedicat Palermo-ului, in loc de cel dedicat Cataniei din ghidul celor de la Lonely Planet.

Cand in final imi vine randul sa ies din carlinga avionului, ochii mei se intalnesc direct cu marea si las vantul sa imi alerge prin par. Ii promit sa fim prieteni atata timp cat bate din spate. Dar e un vant cald ce muta pe cer nori spectaculosi.

Dupa ce lamurim detaliile administrative ne taram bicicletele spre hostelul aflat la 10 minute de gara si 2 minute de centrul vechi. Acesta va ramane pentru 2 seri baza noastra de explorare pentru un oras in care contrastele te lovesc la fiecare pas. Din tot ce am citit, descrierea celor de la Lonley Planet reuseste sa suprinda cel mai bine multiplele fete ale orasului, atractia si dezgustul, uimirea pozitiva si repulsia care se intersecteaza de nenumarate ori, pe fiecare strada, straduta ori in fiecare piateta. Magazinele noi si tratoriile cu traditie de generatii, decadent si in plina dezvoltare, cladirile decrepite ce stau fata in fata cu altele renovate, albul curat al stucco-urilor din oratoriile prezervate cu grija, contrastand cu griul dalelor de piatra de pe strazile laterale facute parca sa transceada pana si vesnicia, mirosul de igrasie, peste si mare contrastand cu magazinele de moda si parfumuri. Fluviul de tineri de pe Via Vittorio Emanuele, contrastand cu oamenii iesiti in pauza de la Teatro Massimo. Vulgaritatea din tinuta vestimentara a multor fete de liceu, contrastand cu lookul bine analizat si cu bun gust a unora din femeile trecute de 30 de ani ce isi insotesc la brat, pe Corso, partenerul de viata, localuri cu street food aflate zid in zid cu restaurante de fite, pare ca pentru tot si toate e loc in Palermo. Si asta nu e ceva nou, caci Palermo si Sicilia in sine au fost un exemplu reusit de multiculturalism inca din cele mai vechi timpuri. Greci, romani, arabi, normanzi, spanioli, italieni, pentru toti a fost loc pe insula si fiecare a lasat ceva mostenire Siciliei.

Asa ca luni ne asternem la drum in cautarea micilor comori ale insulei, celor aflate la vedere in orasele mari si celor ascunse in satele imprastiate prin centrul tarii.

Prima zi de pedalat

Ploaia s-a oprit, chef de pedalat avem doar ca una din manetele de la Felt nu ne lasa sa asternem la drum. Asta pare a fi singura paguba a zborului, insa necesita cateva ore extra in Palermo pentru reparatie/ schimb.

Ghinionul cu transportul trebuia sa lovesca la un moment dat, caci pana acum a fost crutati, in ciuda numeroaselor drumuri facute. Totusi, daca e sa e intample ceva bicicletei, parca prefer sa se intample in Italia si nu in Maroc, Georgia, Oman sau alte destinatii pe care nimeni nu le asociaza cu ciclismuml.

Radu pleaca in misiune si se intoarce dupa 2 ore cu o maneta noua. Chiar nu conteaza ca plecam la 12.00. Suntem deja in modul concediu si tot ce conteaza este ca ne asternem la drum.

Dupa primii 10 kilometri prin Palermo si pe drumul spre Monreale traficul haotic se mai calmeaza si prindem un drum secundar pe care vom descoperi doua mari caracteristici ale drumurilor din Italia: drumurile mici sunt aproape lipsite de trafic, sunt pitoresti, dar insumeaza o diferenta mare de nivel si gradientul pare a fi constant undeva intre 4 si 8%.

Dupa putin peste 20 de kilometri pedalati ne luam temporar la revedere de la Palermo si intram in Sicilia continentala, Sicilia satelor mici, a intinselor suprafete cultivate (dar ai ingradite), Sicilia soarelui, vantului si dealurilor.

Drumurile pe care pedalam sunt un balsam al sufeltului nostru ce tanjeste dupa primavara, caci ochii se plimba in voie si descopera cu usurinta in iarba verde o multime de flori, norii purtati de vant anima albastrul infinit al cerului, micile sate/ orasele prin care trecem ne intampina cu strazile inguste, micile piatete, carmangeria, patiseria & gelateria, alimentara si aprozarul regulamentar.

Fara indoiala insa cel mai fain loc in care am ajuns este Bosco della Ficuzza, o padure generoasa ce inconjoara pe toate partile o stanca de peste 1200 m, acoperita azi cu un puf de zapada ramas in urma ploii nesfarsite de ieri din Palermo. Asa cum se intampla mereu, frumusetea locurilor e potentata sau diminuata de momentul in care ajungi acolo. Si pentru noi, asta a fost momentul potrivit. Un drum uscat, ce urca in serpentine provocatoare printr-o padure de fag ce abia incepe sa inverzeasca, dar lasa inca lumina finalului de zi sa patrunda generoasa printre copaci si ne coloreze coborarea.

Cu aprovizionarile facute ne intoarcem la ultimul loc de cort vazut si cu o voluptate specifica celor care atunci cand vor sa descopere un loc il iau la pas (a se citi la pedalat) pe indelete, ne intindem pentru prima oara pe anul acesta cortul, osciland intre un petec de iarba cam umed sub in copac inflorit si un petec de iarba moale, aproape muschi pe un promotoriu deasupra drumului.

Cortul nou primit ca sponsorizare de la Decathlon Iuliu Maniu (multumim inca o data) merita un prim loc cu iarba din belsug si ferit de spinii, ciulinii, pietrele si solul neprimitor din Maroc. Quechua Ouick Hiker2 il inlocuieste pe Quick Hiker1, cortul care ne-a fost casa sute de seri, sub cerul instelat al Romaniei, Marocului, Indiei si tuturor tarilor de pe Drumul Matasii. Este un model care noua ni se potriveste manusa si care ne va insoti mai departe in fiecare aventura pe doua roti. Un review detaliat a scris Radu aici.

Track si date aici.