Weekend-ul trecut pe drumul spre Maratonul Tarnavei am terminat de citit romanul lui Turgenev inceput acum cateva saptamani. La inceput m-a prins greu si chiar daca are cateva portiuni care nu sunt actuale (actiunea se intampla in perioada abolirii iobagiei in Rusia) alte portiuni si pasaje sunt extrem de actuale. De fapt partea cea mai actuala din roman e fix cea transmisa de titlu, relatia dintre copii si parinti dupa ce ajung copii la maturitate, iar din punctul asta de vedere nu ai cum sa nu te regasesti in situatiile din carte, din ambele parti ale baricadei.

M-am regasit si i-am regasit si pe ai mei in multe scene si vezi printre perdele cum o sa fie lucrurile peste 10 ani. In parte e vorba despre diferente dintre generatii, dar in acelasi timp e vorba si despre ceva poate mult mai adanc, despre cum e greu spre imposibil sa reconciliezi psihologic “ruptura de cuib” ce se intampla atunci cand copii se formeaza ca adulti cu cei 15-18 ani de intimitate extrema de dinainte. Parintii o sa vrea intotdeauna sa petreaca cat mai mult timp cu copii, chiar daca uneori nu-i inteleg, la fel ca si cum copii o sa aiba dupa un timp momente de stanjenire atunci cand se intorc si stau prea mult in cuib-ul de unde au plecat.

Si aici, la fel ca si in lucrurile ce tin de relatiile umane “Toate-s vechi si noua-s toate” si e extrem de interesant cum cei mai dinamici 200 de ani din istoria umana au schimbat prea putin lucrurile care conteaza cu adevarat.

Important e si o parte din context si legat de rusi si de efervescenta ideilor din societate din perioada respectiva mi se pare interesant cum totul e interconectat. Satira lui Gogol din “Suflete moarte” e relevanta si pentru Turgenev, Turgenev “inventeaza” eticheta de nihilism care e preluata de Dostoevsky si de multe din personajele sale (Raskolnikov din “Crima si Pedeapsa” e de fapt un Bazirov dus la extrem), idei ce dupa curg si se transforma in Cehov, Pasternak, Bulgakov, si in critica ulterioara adresata sistemului din Soljenitin si Aleksievich.

Intr-un fel nu e vorba doar spre idei in eter, e vorba de idei ce au si schimbat societatea. In Bazirov vezi un fel de oglinda in viitor legat de ce s-a intamplat la revolutia din 1918 sau in alte locuri in care comunistii au castigat puterea, desi erau sa mai treaca mai bine de 50 de ani pana atunci. Sunt idei care te fac sa te intelegi mai bine pe tine insuti si sa intelegi societatea in care traiesti.

Las la sfarsit un citat din carte care mi-a ramas in minte si care nu are la fel de mult sens fara context, dar care in roman s-a integrat foarte bine:

“Death’s an old joke, but each individual encounters it anew.”