Am ajuns la Cehov dintr-o intamplare, respectiv uitandu-ma peste lista de titluri din literatura clasica disponibile gratuit in Audible Plus. Daca stau bine sa ma gandesc asa am ajuns si la Zorba Grecul, cea mai faina carte pe care am citit-o anul trecut. Scriitorii rusi imi sunt dragi si am trecut cam prin cativa autori pana acum: Gogol, Turgenev, Dostoevsky, Pasternak, Bulgakov, Soljenitin si Alexievich (Belarus, dar as argumenta ca sunt cultural tot in spatiul rusesc / sovietic). Singurul mare scriitor pe care l-am sarit si pe care o sa continui sa-l sar e Tolstoi.

Revenind la povestile scurte ale lui Cehov, “Pavilionul numarul 6” e incredibil de bine scrisa si compusa. E genul de literatura pe care atunci cand o citesti fie iti trimite fiori pe sirul spinarii, fie ai constant in spatele mintii o voce care iti spune: “Fuck, that’s well written”. De la atmosfera sumbra, consistenta si extrem de bine construita pana la actiunea ce se leaga fara poticnirile tipice dintr-un roman. Tema e si ea cat se poate de complexa, un studiu de caz al nihilismului dus la extrem ce a influentat puternic Rusia in a doua jumatate a secolului 20 si al carui contrabalans a incercat constant Dostevsky sa fie.

De-abia astept sa vad cum o sa fie celelalte povesti scurte din colectie.