Dimineata nu mai e senin si varfurile sunt acoperite de nori ce par sa promita un pic de ploaie. Incerc sa strang totul cat mai repede si sa scap de gandurile cu frana fata. Noroiul s-a uscat si schimbul sabotilor merge mai repede decat m-am asteptat, dar asta e ultima rezerva si sper sa ma tina pana in Bishkek, dar totul depinde de cat de ude o sa fie coborarile urmatoare. Atunci cand prind o coborare uda si cu noroi mi se pare ca se duc sabotii vazand cu ochii.
Iar ziua incepe fix cu o astfel de coborare, de la locul de cort pana in fundul vaii, dar totusi parca drumul e ceva mai bun decat la urcare si in plus nici nu e chiar asa de multa zapada. Drumul catre Kazarman ar trebui sa fie intr-o continua coborare dar mai sunt de urcat din cand in cand dealuri care ma fac sa ma intreb care e directia in care curg raurile pe aici. Mai am extrem de putina de mancare ramasa si pranzul de astazi consta intr-o conserva de sprot si in lapte condensat cu paine, suficient cat sa tina pentru 30 de kilometri cat mai sunt pana in primul sat.
Satele pe aici sunt rare si ma simt ca in Pamir unde trebuia sa car mancare pentru cateva zile. Cam asa e si pe aici dar per total sunt mai multi oameni cu iurte de unde poti sa faci rost macar de paine si chefir daca e ceva. Drumul e cand bun, cand acoperit de valuri asa ca ajung doar pe la 15 in Kazarman, ultimul sat pentru urmatoarele zile.
Dupa ce intregesc masa de pranz cu doua rosii si o jumatate de kilogram de cirese fac si cumparaturile pentru 3 zile intr-un ciudat magazin din Kazarman unde am gasit cam toate lucrurile pe care te-ai astepta sa le gasesti intr-un supermarket la oras. Fix la iesirea din Kazarman vad si un indicator cu Bishkek 560 de kilometri, asta dupa aproape 250 de kilometri pedalati dintr-un drum ce ar fi trebuit sa aiba 680. Sper din toata inima ca indicatorul sa nu includa si “scurtatura” prin Song-Kul, caci in ritmul de mers, pe drumurile astea, asta ar insemna inca 8-9 zile.
La 20 de kilometri de Kazarman la un pod ce trece peste Naryn google maps o da din nou in bara, aratand un drum ce pare sa taie un munte in doua. Chiar sunt curios cine a trecut drumurile astea in baza de date. Oare ar fi fost mai bine sa nu fie deloc decat sa fie prost desenate?… Hartile rusesti arata ca trebuie sa urc pana la 2100 de metri si stau putin in dubiu daca sa pun cortul pe malul raului, dar cum e doar 18:00 ma hotarasc sa mai pedalez cateva kilometri. Pe o zona cu mult pietris imi iau si o tranta ce are ca rezultat o julitura la un genunchi, fix ca cele pe care le produceam cand eram mic.
Locurile nu arata prea primitoare pentru pus cortul caci valea pe care urc e complet seaca si sunt doar un fel de buruieni ce cresc pe stanga si pe dreapta, dar dupa 5 kilometri de transpirat la urcare, valea se largeste si gasesc si locul pentru noaptea asta, fain dar fara nici un pic de apa. Masa rece in seara asta, cu branza si gem de afine, urmata de doftoricirea juliturii mai mult cu gandul ca nu vreau sa patez toate lucrurile cu sange in noaptea asta.
Leave a Reply