Pe saua MTB-ului prin tara Branului

A venit in sfarsit mult asteptata primavara, cu verdele ei crud, cu copacii infloriti si cu crestele muntilor acoperite de zapada. Si pe langa revenirea la viata a naturii primavara e faina si pentru ca ai de unde alege la capitolul activitati. In anii trecut nu putine au fost weekend-urile in care se amestecau schiul pe vai, alergatul, mountain-bike sau alergarea montana. Anul acesta in schimb cam toate weekend-urile au fost dedicate pana acum tot bicicletei. Nu de alta dar parca dupa atatea zile petrecute pedaland prin frig cu picioare inghetate pare putin ireal sa poti pedala din nou doar in tricou si in pantaloni scurti.

Asa ca planul weekendului implica si de data aceasta bicicleta, de data aceasta MTB si o tura prin tara Branului cu scopul de a ajunge la Festivalul de Ecoturism organizat de oamenii de la Centrul de Ecologie Montana la Fundata. Ideea festivalului e foarte faina, un fel de zi cu tot felul de activitati legate de mestesugurile zonei. Singura problema a fost ca datorita unei plecari nu foarte matinale din Brasov si datorita unui traseu interesant prin Postavaru am ajuns mult prea tarziu pentru a prinde activitatile, in schimb am avut parte de socializare cu oamenii stransi la festival. In schimb partea de traversat Postavaru a fost chiar foarte interesanta, cu o trecerea pe la Biserica Paganilor, un loc chiar fain la care nu am ajuns pana acum.

Complet neasteptat a fost in schimb uraganul cu care a trebuit sa lupt pana in Fundata, un vant din sud care combinat cu urcarea a transformat cei 30 de kilometri de sosea intr-un adevarat efort de vointa. Ziua in schimb e superba si e o vizibilitate pe care o sa o regretam cel mai probabil in lunile care urmeaza. Cumva pe masura ce zilele se incalzesc si pe masura ce creste umiditatea in aer scade si vizibilitatea si se instaleaza o pacla ce dispare doar dupa ploaie sau dupa raciri bruste ale vremii.

Asa ca pentru a profita de lumina faina dupa Festival ma mai invart putin pe dealurile de langa Fundata si nu pot sa nu observ cum usor vechile case pitoresti sunt inlocuite incet incet cu pensiuni care de care mai masive. Nu zic nu, sunt cateva care sunt chiar cochete si care sunt incadrate chiar bine in peisaj dar e suficient un singur mastodont colorat strident pentru a strica toata estetica. Pe de alta parte nu ai cum sa nu recunosti ca turismul in zona se dezvolta si una asta e un mare plus pentru localnici, cheia si problema e sa gasesti un model de dezvoltare durabile.

Privelistea e super faina si atunci cand ma retrag in cele din urma la pensiune impreuna cu prietenii dar in acealsi timp sa vad o astfel de priveliste de la geamul pensiuni e ca si cum as trisa putin. Intr-un fel privelistea e asociata in mintea mea si cu sudoarea si dificultatea de a ajunge in varful muntelui, lucru care dispare complet atunci cand poti sa tragi masina direct in parcarea pensiunii, singurul efort fiind cel al apasatului pe pedala de acceleratie. Dar poate sunt decat carcotas si sunt convins ca e loc suficient si pentru pensiuni si pentru varfuri salbatice de munte.

Ziua de duminica a fost o alcatuita dintr-o scurta invarteala pe traseul de la 4 munti impreuna cu Doru si de drumul de intoarcere pana in Brasov, de data acasta cu uraganul din spate.