Inca unul din weekend-urile restante de aproape o luna.

Dupa maratonul din Hercules, oarecum in pofida unei prognoze meteo perfecte am facut doua ture de mini-initiere. Genul de ture in care duci prieteni la munte, si incerci sa impartasesti putin din ceea ce faci tu weekend de weekend. De-a lungul timpului s-au strans ceva iesiri la munte cu colegii de munca, pe trasee variate cam prin toti muntii in care se poate ajunge cu usurinta din Bucuresti. Totusi pot spune ca microbul nu s-a prins, pentru ca desi am incercat sa-i indemn pana acum nu au iesit niciodata la munte singuri. Asta desi fiecare iesire a avut ceva frumos si oamenilor le-a placut fiecare munte vazut (poate cu exceptia unui traseu ceva cam greu si mult prea lung din Cozia acum un an si ceva).

Planul pentru ziua de sambata era destul de simplu, o plimbare de relaxare prin Crai, respectiv urcarea prin Prapastiile Zarnestilor pana la Curmatura, de aici pana pe Piatra Micadupa care coborarea prin poiana Zanoaga inapoi la masini. Desi traseul era usor si frumos, numai bun de inceput de an, a fost destul de greu sa mobilizez multa lume, astfel incatpana la urma la plecare ne-am prezentat decat 6, ce-a mai putin numeroasa formatie de pana acum. Poate interesul oamenilor a scazut, poate a fost o conjunctura nefericita in care
weekend-ul a fost ocupat pentru mai multi.

Plecam tarziu din Bucuresti, si dupa un drum prin caldurile unui inceput de vara ajungem la 12 la fantana lui Botorog, unde cu greu mai gasim un loc de parcare. De aici plimbareaa urmat traseul natural, potecile fiind destul de libere pentru ca plecand mai tarziu ne-am potrivit in contratimp fata de restul oamenilor, si am prins o lumina chiar frumoasa laurcarea pe Piatra Mica. De asemenea si urcarea s-a dovedit destul de interactiva cu cele cateva cabluri, si cu o vipera adormita pe care Gabi era sa o deranjeze din somnul ei.

Prin prapastii

Hoinarind la baza craiului.

Saint-Bernard-ul de la Curmatura.

Ajunsi in saua Crapaturii.

Vipera cu pricina.

Depasind cu ceva emotii portiunile de lanturi.

Pauza de masa pe Piatra-Mica.

In poiana Zanoaga.

Dupa o seara petrecuta la Paul, un fost coleg de facultate pe care nu l-am mai vazut de ceva ani buni, a urmat tot o zi de mini-initiere, de data aceasta in escalada, impreuna cu Cosmin, Adriana si Alex la faleza Piranha din apropierea Busteni-ului. Mi se pare foarte frumoasa faleza, si sunt trasee suficiente pentru a-ti umple o jumatate de zi indiferent de nivelul la care te cateri. De asemenea e interesant ca una din putinele faleze de catarat de la noi pe conglomerat. Pe la mijlocul zilei a aparut si Nusu impreuna cu Teo, astfel incat am putut incerca si un traseu putin mai dificil, Tiparul, care mi-a iesit din a doua incercare si care mi-a placut foarte mult. Putin surpomplat, cu prize mari si medii, cu stanca curata si sanatoasa si miscarile frumoase, chiar e un traseu care mi-a placut foarte mult.

Bucegi la inceput de zi.

Cosmin luptandu-se cu un Piranha.

Nusu si Teo.

Alex pe un traseu usor si frumos cu un nume nu foarte inspirat (Rama).

Adriana la primii pasi pe stanca.

Si eu cucerind un traseu usurel din zona.

Sfarsitul unei zile pline.

Weekend-ul s-a terminat cu prima calatorie cu trenul dupa multa vreme, ocazie cu care mi-am dat seama ca lucrurile s-au schimbat destul de mult, in general in bine. Exceptand faptul ca vagoanele din tren nu prea semanau unele cu altele erau totusi curate si renovate cu un simt destul de practic. Si e considerabil mai mult loc pentru picioare cu noile aranjari ale scaunelor in vagoanele de clasa a doua.