Din nou am ramas rau de tot in urma cu jurnalele, si sunt cam slabe sperante sa recuperez in perioada urmatoare. Totusi am zis fac macar ceva eforturi in directia asta si sa povestesc macar una din zilele de acum doua saptamani, cand plecasem de acasa cu plan maret de a-i duce pe Florin, Radu si pe Cosmin intr-o tura foarte frumoasa la Costila, respectiv traseul Balcoane continuat cu Creasta Costila-Galbinele si cu coborarea la refugiu pe Creasta Vaii Albe.

Urcam de vineri seara in formatie extinsa spre refugiu, impreuna cu Catalin, Octavian si Vio astfel incat drumul prin noapte trece destul de repde. Stau si ma gandesc ca a trecut aproape un an de cand nu am mai dormit la refugiu, si cateva luni bune de cand nu am mai urcat in zona, poate reusesc sa ma compensez putin in perioada urmatoare totusi. Cu putina mandrie totusi marturisesc ca anul acesta am avut putin de-a face cu o mica introducere in catarat pentru Cosmin, Florin si pentru Radu. Atat pe Cosmin cat si pe Florin mai aveau ceva experienta la catarat, pentru Radu in schimb era prima iesire la stanca si experienta traseului Balcoane a fost putin cam dura, astfel incat ne-am dat jos dupa prima lungime din Balcoane si ne-am intors la refugiu unde intr-o dupa-masa fructuoasa am fost cu Cosmin pe Fisura Intrerupta si pe Traseul Cataratorului. Nu-i nimic, ramane pentru alta data planul cu Costila-Galbinele cu access prin Balcoane.