Ieri a inceput prima tabara a lui Marius in care e departe de casa aproape 7 zile. Si cand zic departe, chiar e departe, in alt capat al tarii, astfel incat orice posibilitate de a da eject e aproape imposibila.

Am sentimente cat se poate de amestecate legate de tabara asta, pe de o parte am incredere ca Marius o sa se descurce si o sa-i placa distractia din tabara, pe de alta parte stau sa ma gandesc cat timp o sa treaca pana cand o sa ne fie dor unii de altii. Estimez ca nu o sa dureze mai mult de cateva zile, la fel cum momentan nu prea stim ce sa facem cu tot timpul pe care il avem in plus, noroc ca vin prietenii in weekend si avem ture lungi de bicicleta planuite care sa ne tina ocupati.

In momentele astea iti dai seama de fapt cat de mult ni s-a schimbat stilul de viata si rutina de la venirea lui la noi si cat de mult iti umple casa un copil, respectiv cat de mare o sa fie si golul pe care il va lasa atunci cand va pleca de acasa. Dar pana atunci sunt convins ca in momentul revederii o sa ne dam seama cat de mult ne-am lipsit unii altora. Iar pentru noi pana atunci urmeaza o saptamana in care o sa incercam sa profitam la maxim de orele de dinainte si de dupa program, de data asta in doi.

Ca o paranteza, chiar daca eu n-am avut parte de nici o tabara cand am fost mic cred ca mi-ar fi prins chiar bine, e extrem de important sa ai parte de independeta si sa experimentezi zile fara supravegherea parintilor sau a bunicilor, sunt primii pasi spre independenta si autonomia de mai incolo si orice execercitiu e cat se poate de binevenit.