Prima tura in Fagaras, Vaiuga, Vanatoarea lui Buteanu, Glorie si Perseide

Mai e o ora si un pic pana la apus iar norii dinspre Negoiu au inceput sa se imprastie in timp ce ceata se invarte in caldarea dinspre Vartopel-Arpasel. Atunci cand ajunge la nivelul nostru incep sa se vada umbrele noastre lungi proiectate in nor, inconjurate de efectul de glorie, la inceput mai firav, mai tarziu cu inele ce par duble sau triple.

Marius e pentru prima data in Fagaras si prima data pe un varf de 2500 de metri si stau sa ma gandesc ca e cel putin norocos pentru a prinde asa ceva. Ceva mai devreme astazi m-a intrebat daca exista magie pe bune si in mintea mea imi apare gandul ca intr-un fel ce vedem acum chiar e un fel de magie. Pe langa glorie Fagarasul arata intr-un mare fel iar lumina e incredibil de clara. Apusul pe care il vedem in drum spre Capra pare si el de pe alta planeta.

Ajunsi la Capra ne gasim un loc izolat departe de marea de corturi de langa lac, intinde corturile grabiti de frig si gatim masa de seara cu piure, cascaval si kaiser. Intra neasteptat de bine si ne aduce aminte de tura facuta pe aici acum mai bine de 18 ani cu traversarea crestei de la vest la esti cu trupa de pe Carpati.org. Noaptea cerul are o claritate pe care poti sa o ai doar atunci cand esti la peste 2000 de metri iar atunci cand perseidele incep sa cada se aud eclamatii admirative din toata caldarea. E aproape ca la un concert, desi spectacolul asta poate fi si el privit ca un concert. Pacat de vantul care care ne facem sa intram mai repede in cort si sa ne culcam poate mai devreme decat ar trebui. Nu-i nimic, o sa fie Perseide si zilele urmatoare si avem planificata o iesire pentru fiecare seara.

Inainte de Fagaras dimineata incepe cu o sesiune serioasa de fotbal.
Gata de plecare, cu o felie de paine cu Nutella cu fructe pentru energie.
Spre Vaiuga, o premiera si pentru noi si pentru Marius.
De ce se cheama momaie? Nu conteaza, oricand mai merge inaltata un pic.
Un traseu fara nici un picior de om, chiar si intr-o sambata dupamasa.
Nu acelasi lucru se intampla si pe partea cealalta a muntelui. In acelasi timp mi se pare foarte, foarte bine si foarte sanatos ca atat de multi oameni merg pe munte.
Inca putin pana pe varf, privind spre prapastia dinspre Vaiuga.
Pauza de masa de pe varf, paine cu un pic de Almette.
Lumina faina cum rar mi-a fost dat sa prind pana acum in Fagaras.
Un efect de glorie extrem de puternic, cum n-am prea mai prins pana acum.
Efect ce ne insoteste pe toata coborarea.
300 si ceva de metri de coborat pana la Capra.
Varful Capra, oamenii si jocul cetii.
Imi place la nebunie lumina asta, te face sa te gandesti ca esti undeva la capatul lumii, respectiv pe undeeva prin Mongolia. Dar uite ca nu trebuie sa mergi chiar asa de departe pentru astfel de momente.
Apusul prins pe poteca spre lacul Capra.
Ultima raza de soare.
La capra e ca intr-un camping in seara asta.
Noroc ca e loc suficient pentru toata lumea si gasim un loc fain un pic mai jos, vantul ne face sa intram in schimb destul de repede in corturi.
Cina gourmet cu piure cu cascaval si kaiser, cina ce a intrat foarte, foarte bine.

Posted

in

, ,

Comments

2 responses to “Prima tura in Fagaras, Vaiuga, Vanatoarea lui Buteanu, Glorie si Perseide”

  1. Claudia Avatar

    Super fain totul! Din cate ture am in Fagaras, in niciuna n-a fost cu gloria, Marius e norocos 🙂 La cat mai multe faine acolo, sigur va iubi muntele asta, stancariile dau dependenta!

    p.s. nu pot sa nu comentez ca in prima poza esti singurul cu pufoaica

    1. Diaconescu Radu Avatar

      Chiar ne gandeam la mai multe cu un pic de catarare, inclusiv clasicele de incepatori din cheile rasnoavei, sa vedem.

      Legat e moment, lumina a fost super faina in multe din zilele din vara asta, inclusiv in iesirea din Fagaras. Cand lumina e asa orice loc si orice munte arata intr-un mare fel.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *