Nu stiu exact din ce cauza, dar de fiecare data dupa o tura grea, sau dupa un concurs in care trag de mine nu reusesc niciodata sa dorm cum trebuie. Intr-un fel se bat cap in cap faptul ca esti obosit cu faptul ca ai febra musculara si ca te dor toate cele, lucru reamintit destul de dureros de fiecare data cand te intorci de pe o parte pe alta. Cam asa a trecut si in cazul meu noaptea de sambata spre duminica, iar dimineata cu picioarele inca grele dupa ziua de dinainte nu aveam prea mari sperante ca vom rupe muntele in doua.

In toamna asta mai mult de nevoie turele de bicicleta pe care le-am facut, au fost cu trenul, un mod de a ajunge la munte de care eu sunt destul de indragostit. In schimb avantajul de putea sari munti, cum am facut in ziua de dinainte e oarecum pus in balanta cu faptul ca trebuie sa fii in gara atunci cand pleaca trenul. In cazul nostru trenul pe care vrem sa-l prindem pleaca la 14:10 din Zarnesti astfel incat nu avem foarte mult timp la dispozitie.

Weekendul acesta e si primul weekend in care ne jucam cu un GPS dedicat. Si chiar daca mie personal imi plac hartile si imi place sa descopar locurile prin intermediul lor (sau chiar fara ele) trebuie sa recunosc ca si GPS-urile au avantajele lor, mai ales la turele de bicicleta. Principalul avantaj e ca poti pune pe el si poti urma track-uri de la concursuri la care oamenii chiar s-au chinuit sa faca un traseu cat mai frumos, caci una e pana la urma sa mergi pe o sosea asfaltata si una e sa mergi pe un single trail. Dezavantajul, in schimb, e ca oamenii de la Garmin nu au descoperit inca o modalitate in care sa afiseze o harta ce poate sa fie deslusita pe ecran-ul GPS-ului. Sau in fine cu suficient de multa rabdare si cu suficient masochism probabil reusesti sa intelegi ceva de pe harta respectiv, dar clar nu e cea mai placuta experienta.

In cazul nostru track-ul de descoperit pentru scurta zi de astazi e o parte din traseul de la 4 munti, asa ca ne apucam sa ajungem in punctul de plecare, complexul de la Cheile Gradistei. Pe drum nu pot sa nu ma mir cat de mult s-a dezvoltat toata zona, de cat de multe cladiri si pensiuni au aparut de ultima data cand am fost pe aici.

Atmosfera e mult mai curata astazi si Craiului se vede superb de pe culoarul Rucar Bran, in vreme ce noi ne indreptam pe drumege secundare catre Dambovicioara. In Dambovicioara slujba de la biserica s-a terminat si cam toti localnicii profita de vremea calda. O familie isi ia masa de pranz in fata casei, probabil ultima pe anul acesta, in vreme ce in aer e o atmosfera de toamna tarzie. In timp ce ma lupt cu una din serpetinele inclinate din sat unul din localnici recunoaste ca nu a reusit sa urce pana aici pe bicicicleta. Cumva imi place mult mai mult aici decat aglomerarea de pensiuni de la Moeciu, dar stau sa ma intreb daca nu va fi la fel peste cativa ani si pe aici.

De aici incepe redutabila urcare de la Ciocanu, proaspat asfaltata si numai buna pentru a scoate sufletul din noi. Suntem pe fuga caci e deja tarziu si ne grabim spre Sirnea de unde parasim track-ul si ridic in sfarsit ochii din GPS incercand sa gasim o varianta cat mai ok de trecut din Sirnea in Magura. In schimb memoria o insala pe Mihaela, si desi a mai facut trecerea odata, acum ajungem sa traversam o vale pietroasa pe o poteca pe care nu prea era de mers de bicicleta, dupa care impingem la deal biciclete spre Magura.

Ceasul ticaie si mai avem 40 de minute pana cand pleaca trenul din Zarnesti asa ca zburam la vale pe traseul de la MPC, eu cu oarecare parere de rau caci lumina abia acum incepea sa devina buna pentru poze. Asta e un alt avantaj al mersului cu masina la munte, poti zabovi mai mult pe sus atunci cand lumina e faina. Minutele sunt la limita, trecem si pe langa fantana lui Botorog si ajungem in Zarnesti cu 10 minute inainte de a pleca trenul. Un ultim sprint si ajungem la timp si la gara, si asa se termina o tura de recuperare pe culoarul Rucar-Bran. Si in mod uimitor nu avea sa fie ultima tura pe bicicleta din toamna aceasta.

Cu dedicatie pentru Em.

Parasit.

Deasupra satelor.

Cautand poteca.

Tot la vale pana in Zarnesti.