Recuperarea din Osh, prima zi din nou pe drum si o pedala buclucasa

Cele doua zile petrecute in Osh au venit la fix pentru a reincarca bateriile si pentru a redeschide pofta de pedalat prin locuri noi. Au fost si doua zile in care Spaska a avut timp sa se gandeasca daca vrea sa continue mai departe spre Tadjikistan si spre Pamir, din Osh sau chiar din Sary Tash intoarcerea fiind destul de usoara. In schimb odata trecuta granita cu Tadjikistan-ul lucrurile se complica foarte mult, e nevoie de o noua viza iar variantele de zburat din Dushanbe in orice directie nu sunt nici simple nici ieftine. Cu toate astea chiar m-ar bucura daca s-ar hotara sa vina spre Pamir si sunt convins ca i-ar place foarte mult.

Si totusi pana la urma cu o zi inainte de plecare directia ramane stabilita spre sud, astfel incat ma apuc sa mai mesteresc putin la bicicleta de 200 de dolari care sincer a rezistat fara absolut nici un fel de probleme pana aici. Totusi lantul ieftin trebuie macar curatat caci in fata sunt 200 de kilometri de asfalt si nu se va umple de praf la fel ca si in ultimele sute de kilometri. In rest sunt doar cateva reglaje de facut la franele pe disc si mai e un rulment fata care are un pic de joc si care ar trebui strans un pic. Dupa plecarea din Bishkek bicicleta mea a ramas pe plan secundar avand o alta bicicleta in grija care scartaie un pic mai mult. Cu toate astea sunt absolut convins ca amandoua ar rezista fara nici un fel de problema pana in Dushanbe, iar daca a mea rezista pana in Dushanbe va rezista cu siguranta si pana acasa.

In rest celalalt eveniment fericit in cele doua zile petrecute in Osh a fost intalnirea cu George si cu Petru, pe care i-am vazut ultima data in urma cu 4 luni de zile atunci cand plecau spre est din Tineretului, cu biciclete noi si stralucitoare si cu multa pofta de a descoperi locuri noi. Traseul i-a dus cam prin aceleasi locuri prin care am fost si eu anul trecut iar intamplarea a facut sa nu ne intalnim doar trecator pe sosea ci sa avem timp sa stam ceva mai pe indelete de vorba. E foarte interesant sa vezi cat de mult se schimba oamenii dupa o astfel de calatorie, atat fizic cat si din prisma experientelor. Dar cu toate astea in momentul in care te reintalnesti cu cineva cu atatea luni si dupa atat timp pe drum e destul de greu sa vorbesti. E un moment in care sunt prea multe lucruri de povestit si nu stii exact de unde sa incepi…

Dar dupa doua zile de pauza vine din nou si momentul plecarii, trezirea e matinala si plecam direct dupa ce strangem lucrurile si dupa ce bem cafeaua de dimineata. A inceput sa-mi placa cafeaua matinala, se incadreaza putin in tabieturile ciclistilor si in comparatie cu ceaiul negru pe care il faceam din cand in cand are nevoie de mult mai putina benzina. Cu toate astea singur nu cred ca m-as motiva sa pornesc primusul in fiecare dimineata si sa car cafea dupa mine, chiar si pentru plusul de energie pe care ti-l da in primele ore ale diminetii.

Planul e sa scapam de caldura din mijlocul zilei din Osh si sa reusim sa trecem de un prim pas din cele 3 pe care trebuie sa le sarim in drum spre Tadjikistan, asa ca astazi vom avea de tocat incet dar sigur o urcare de 1200 de metri si lunga de aproape 65 de kilometri. Partea buna e ca dimineata nu e foarte mult trafic, e racoare cheful de pedalat e la cotemari iar un vant din spate ne da impresia ca drumul nu e deloc in urcare.

Toate bune si frumoase pana cand dupa 15 kilometri brusc pedala stanga a Spaskai incepe sa troncane intr-un mod inexplicabil. Paradoxal nu e una din componentele originale ale bicicletei de 200 de dolari caci pedalele au fost cumparate de noi acum 12 zile pentru a inlocui o pereche de pedale de plastic de o calitate indoielnica. Ma indoiesc ca pedala va ceda pana in Tadjikistan dar probabil una din coronite e busita si e mult mai simplu sa gasim un inlocuitor cat de cat ok in Osh decat in mijlocul Pamirului..

Partea buna e ne-am oprit in fata casei unui kyrgyz super de treaba, care ne cheama inauntru, ne invita la masa si incearca sa ne ajute cu una din pedalele de la bicicleta unuia dintre copii. Omul vorbeste super bine rusa, un lucru destul de rar mai ales in zonele rurale din Kyrgystan iar pana la urma solutia e ca Spaska sa ia un microbuz spre Osh si sa incerce sa gaseasca un inlocuitor pentru pedala buclucasa. Intre timp eu mai surubaresc putin la bicicleta unuia dintre copii care are un lant ce trebuie scurtat, mai stau de vorba cu gazda care aflu ca e energitician si ca studiat la Moscova si ca castiga 500 de dolari pe luna, un salariu super ok pentru Kyrgystan.

Timpul trece si apare in cele din urma si Spaska cu noua pedala, roz si care a vezut deja ceva folosinta dar care se invarte mult mai bine decat cea pe care a inlocuit-o asa ca e timpul sa ne suim din nou pe biciclete, din pacate in caldura din mijlocul zilei caci ceasul s-a facut deja 12. Partea buna e ca vantul de dimineta s-a intetit si ne impinge cu spor la deal. In schimb in jur totul e uscat iar drumul e plictisitor, urmand aproape un linie dreapta un rau care coboara din pasul in care trebuie sa urcam noi. Singura parte interesanta sunt ultimii 5 kilometri pana in pas care te fac intr-adevar sa muncesti putin si care sunt urmati de o coborare faina pe insearate in cautarea unui loc de cort.

Desi a fost asfalt astazi nu s-a strans foarte multi kilometri, poate pentru ca au fost aproape toti in urcare, poate datorita intarzierii din dimineata asta. Locul de cort in schimb e chiar fain, pana la un moment usor suprarealist din timpul mesei de seara, cand de nicaieri pare un vechi camion rusesc incarcat pana la refuz cu fan care vrea sa treaca fix pe unde sunt corturile noastre. Incercam sa intelegem care e problema in lumina oribitoare a farurilor, pana la urma camionul reuseste sa se strecoare pe langa corturi, fanul trece razant pe deasupra noastra in vreme ce soferul striga din fata “Davai”. A trecut cu bine, nu a trebuit sa mutam corturile si totusi momentul in sine pare de undeva de departe, straniu si atipic.

Datele zilei:

Distanta: 65km.
Diferenta de nivel: +1400m / -200.
Obiective: 5.
Moral: 7.