“Si-am plecat sa recladim Diana,
Un refugiu vechi si parasit….”

Asa suna un binecunoscut imn al muntomanilor, imn al carei actiune se desfasura pe undeva prin anii 60-70, in perioada in care fosta casa de vanatoare de la Diana a fost transformata in unul din cele mai frumoase refugii de la noi din tara, cel putin asa spun povestirile si amintirile celor care au prins acele vremuri. Timpul a trecut, refugiul care a fost reconstruit a ars si a fost inlocuit cu unul din fibra de sticla, de genul celor din Ascutit si Grind 2.

Problema e ca in momentul in care s-a urcat noul refugiu nu s-au amenajat priciuri in adevaratul sens al cuvantului ci in schimb s-au folosit mai multe scanduri ramase de la vechiul refugiu, scanduri ce stateau foarte aproape de pamant. In afara de asta ploua in refugiu si nu prea era loc pentru mai mult de 4-5 persoane. Imi amintesc ca prima data cand am dormit la Diana acum 3-4 ani am pus chiar si cortul pe scandurile din refugiu, pentru ca locul parea cam insalubru in momentul respectiv.

Astfel incat nu a fost o recladire, ci mai mult o reconditionare/modernizare, s-au pus priciuri, s-au rechituit imbinaturile intre placi, s-a dat cu un fel de vopsea speciala, una peste alta arata acum ca un refugiu decent. Motorul actiunii a fost Gabi, iar noi am participat cum am putut. Mi s-a parut uimitor numarul de oameni care au participat, in total s-au strans cam 23 de oameni dornici sa participle la reconstruirea unui refugiu, mi se pare uimitor ca sunt atat de multi oameni interesati de actiuni de genul acesta, si iti da oarecum impresia ca se pot face mult mai multe actiuni de genul acesta. Asta atat timp cat exista o tinta (si de refugii care trebuie reconditionate nu ducem lipsa) si cat timp exista un motor al actiunii (gabiBv in cazul nostru ~cinste tie daca citesti aceste randuri~).

Trei dintre noi am carat si o groaza de echipament la Diana pentru a incerca sa ne cataram pe unul din traseele din Turnurile Dianei, dar despre povestea asta intr-un post ulterior…

Am mai carat deegeaba si sacii de dormit, saltulete si cort, deoarece credeam ca o sa dormim la Diana, dar pentur ca ne-am strans prea multi pana la urma am dormit o parte la Diana si o parte la Plaiul Foii. Astfel incat rucsacul cred ca avut la urcare undeva pe la 30 de kile, greutate amplificata de pozitioare celor doua corniere de 2 metri pe care le aveam puse pe rucsac. Sincer credeam ca o sa fie mult mai greu de ajuns la Diana, si ca o sa ma impleticesc mult mai tare cu antele capatate prin brazii din padure, dar pana la urma a fost chiar decent, doar mult efort si multa transpiratie, si o senzatie placuta de usurime cand am lasat rucsacul jos la Diana.

Sambata seara am coborat la Plaiul Foii iar duminica am fost cu majoritatea celor care au participat la recladirea refugiului la un alt refugiu din Crai, de data aceasta mai ascuns si mai secretos. Una din ideile pentur care am mers acolo a fost ca daca oamenii au participat la recladirea si reconditionarea unui refugiu nu vor strica niciodata unul, pentru ca acum stiu de ce efort e nevoie pentru a-l repara.

Un rt mult mai detailat puteti citi aici:

Rt-ul de pe Carpati

Echipa Scandura+Cornier