Dimineata sunt trezit de lumina zorilor, si oricat de bine si de cald e in sacul de dormit trebuie macar sa scot capul din cort pentru a vedea cum arata rasaritul. Cortul e acoperit de bucatele de chiciura inghetata si iarba straluceste in primele raze ale soarelui ce tocmai a scos capul de dupa orizontul nemarginit.

Ies repede din cort si incerc sa profit la maxim de cele 5 minute ce se scurg pana cand soarele intra sub urmatorul sir de nori. Iar dupa cele 5 minute somnul ma cheama inapoi in caldura sacului de dormit pentru somnul de frumusete de dimineata.

Mai trec mai bine de 2 ore pana cand ma asez la drum pentru cei 60 de kilometri de drum rupt ce au ramas pana in Chaek. Dimineata e frumoasa, dar in departare se vad nori ce prevestesc o vreme ca in Pamir cu furtuni de zapada ce alearga cu viteza pe culmile muntilor din jur.

De ieri de la pranz nu am vazut nici o masina si cum dupa primii 5 kilometri intalnesc un pod de zapada nu foarte usor de trecut, nici nu cred ca o sa intalnesc una prea curand. Drumul urca domol catre un pas de 3500 de metri si e putin de muncit caci in unele locuri drumul e destul de rupt si acoperit pe scurte portiuni de zapada.

Dau si de singurele iurte ce par cocotate pe acoperisul Kyrgystanului. Oamenii sunt veniti de curand si parca nu sunt foarte prietenosi, dar o fatuca cu parul balai imi fura ochii si nu pot sa nu cer voie sa-i fac o poza. Mi se par fascinante imbinarile dintre trasaturi mongoloide si parul blond sau roscat sau ochii verzi si albastrii. Iar combinatiile astea nu sunt deloc rare din cate am vazut.

Dupa iurte vine ultimul urcus inainte de pas ce vine la pachet cu un viscol ca in mijloc de iarna. Si cum conditiile o cer si eu trec la armura de infruntat elementele respectiv la hainele de iarna. Undeva sub mine doi kyrgyzi cara pe un magarus, un les de oaie partial devorat si in timp ce mergem in paralel ma intreb daca sunt lupi pe aici si daca oaia va ajunge sashlik dupa ce va coborata la vale. La cat de frig e pe aici nu ma indoiesc ca nu e bine conservata.

Viscolul ce m-a invaluit trece repede pe deasupra mea si cand ajung in pas e din nou soare. Peisajul se schimba complet si am din nou in fata varfuri inalte si vai adanci fata de platoul inalt pe care il las in spate.

Singura chestie pe care o mai am dulce de mancare e o conserva de lapte condensat, mancarea magica care m-a alimentat in Pamir si care sper sa-mi dea energie si pe munte. In cateva ore sper sa ajung in civilizatie astfel incat termin si ultimele bucatele de paine chiar in pas, sub un soare ce nu are nimic de-a face cu viscolul de acum 20 de minute.

Coborarea e lunga, pret de 2000 de metri si aproape 50 de kilometri pana in primul sat. Cand ajung in cele din urma in sat si cumpar un minim de mancare pana in Chaek, norii de ploaie incep din nou sa se stranga pe varfurile din jur. Pe valea plina de sate in schimb e uscat, dar ma cam indoiesc ca nu o sa cada nimic din norii apocaliptici din jur.

Au trecut 8 zile de cand am plecat din Osh timp, in care am dormit doar la cort, astfel incat electronicele mele sunt descarcate. Incerc sa rezolv problema telefonului descarcat intr-un magazin comunal cu o tanti binevoitoare. De fapt e in fel de doi in unu caci cumpar de la magazin si cele trebuincioase pentru o salata pe care o si pregatesc cat timp se incarca telefonul. Nu stiu ce or fi gandit satenii vazand un cicloturist curatand castraveti, dar oricum era mai bine decat sa stau degeaba.

Pana la Chaek am in mod suprinzator si asfalt pentru 20 de kilometri, asa drumul se scurge mult mai repede, iar in Chaek imi fura ochii un semn cu un hostel. Cum norii de ploaie sunt tot la orizont ma hotarasc sa ma opresc si sa incarc complet electronicele si cu speranta de a mai scrie din jurnalele restante. Partea a doua nu prea imi reuseste, caci seara sta ceva la vorba cu un neamt de 60 de ani venit pe motor pe o scurtatura peste munte. Totusi, de fiecare data cand vorbesc cu motoclisti, am in spatele mintii gandul ca daca esti pe motor, oricat de greu ti s-ar pare, ai la comanda acceleratiei 75 de caluti gata sa te asculte, in vreme ce pe bicicleta, daca esti super in forma, poate un amarat sfert de calut, si acela de obicei lesinat. Stiu ca asta nu e totul, si ca e muncit mult si pe motor, ca daca esti singur, si daca te imborzi e cam complicat, ca uneori ai mult mai multa adrenalina atunci cand ii dai gaz pe sleauri la deal sau la vale, dar gandul de mai sus tot imi ramane in minte.

Primele raze de lumina.

Soare cu dinti si fire de iarba inghetate.

Chiciura.

Spre inca un pas de 3400 de metri.

Iesi afara copile cu parul balai.

Intre reprize de ninsoare.

Inca un pas de 3400 de metri.

Un moment putin sinistru cu o multime de ciori in jur.

Steaura rosie.

Unde e ploaia.

Ploaia e in departare