Chiar daca s-a lasat putin asteptata iarna si-a intrat aproape deplin in drepturi in inceputul acesta de ianuarie. Nici nu stiu daca sa ma bucur sau nu caci dupa 2 saptamani cu temperaturi minime de -15 grade primavara pare undeva foarte departe, si la fel de departe sunt si primele iesiri pe bicicleta. Din partea buna a lucrurilor in schimb in perioada asta poti face ceva ce a fost aproape imposibil in ultimele ierni, poti incepe turele de schiuri aproape direct din gara sau de la masina, fara ore intregi de bocanit in bocanci cu schiurile in spate. Iar muntele s-a transformat brusc intr-un imens teren de joaca pe care esti liber sa-l explorezi pe schiuri.

Revenind la povestea weekendului, pe cod galben si imediat dupa ce se descarca cerul de zapada nu-i o idee deloc buna sa te aventurezi prin muntii mari, mai ales atunci cand vantul isi face de cap si muta zapada de colo colo creeand adevarate capcane. Sunt in schimb zile numai bune de mers pe dealuri si printre catune acolo unde zapada se aseaza bine indiferent de cat de tare bate vantul pe sus.

In cazul de fata dealurile alese au fost in Moeciu, trupa a fost suficient de numeroasa ca sa nu mai ramana pulver dupa fiecare coborare si vremea a fost suprinzator de ok in comparatie cu codul galben de vant si de ger anuntat. Am avut parte chiar si un pic de soare ce a aparut complet neasteptat in peisaj.

Moeciu s-a schimbat incredibil de mult in ultimii ani, au rasarit pensiuni fara numar, multe din ele fara nici un dumnezeu. Din fericire s-a pastrat inca destul de bine peisajul specific al fanetelor agatate pe deal iar noi pe aici pe aici dam ture, cautand pante suficient de lungi, porti deschise si zapada cat mai buna. Din fericire avem parte din plin si de unele si de celelalte, intratat incat ma intreb ce caut pe aici cu tandarelele mele cu care ma afund ca si cu submarinele.

Pana la sfarsitul zilei apucam sa strangem 4 coborari prin fanete diferite, frigul in schimb ne alunga la caldura in cele din urma, in cazul nostru la sauna si la inot in Brasov. Ziua de duminica viscolul si codul continua si cuceresc drumurile patriei astfel incat noi le limitam la o tura prin jurul casei, o urcare pe Stejeris cu plecare pe schiuri direct de acasa. Pe Stejeris e complet pustiu, padurea arata cat se poate de misterios iar frigul musca in zonele in care bate si vantul. Termometrul cred ca a scazut sub -20 de grade si nici nu vreau sa ma gandesc cum ar fi acum in varf de munte. Din Poiana fac si o prima coborare pe schiuri pe drumul vechi, coborand pe schiuri pana in Schei. Pana la urma nu-i rau deloc sa ai muntele in spatele casei si sa inlocuiesti plimbarea pe schiuri de tura din IOR cu Stejerisul sau cu Tampa.

La deal printre fanete.

Doru si poteca unduita.

Peisaj de iarna.

Pregatiti pentru prima coborare a zilei.

Pulver adanc si forma buna.

Sorin in actiune.

Inca un pic si incepe si a doua coborare.

A treia desfocire a zilei.

Cea mai pitoreasca urcare a zilei.

Sfarsit de zi.

-15 grade, ultimele raze de soare si ultima coborare.

A doua zi de dimineata, pe Stejeris, terenul de joaca din spatele casei.

Pinguinii ataca stejerisul.

Vali si drumul de Poiana.

In cautarea potecii.

La vale pe schiuri pana aproape de piata sfatului.