Vizita in Samarkand a inceput dezamagitor, cu o dupa-amiaza in care a plouat incontinuu. Pe langa asta, orasul e turistic si asta se vede in felul in care esti vazut, si parca sunt prea multi cei care vor sa-ti ofere un taxi, sau te intreaba daca vrei sa schimbi bani, sau daca ai nevoie de un ghid. La fel ca in Buchara e o cu totul alta atitudine fata de zonele rurale.

In Samarkand am tras la unul din Bed&Breakfast-urile recomandate de Lonely Planet, caci Uzbekistan duce lipsa de gazde pe warmshowers. Un pic cam scumput la 20$ de dolari camera, cel putin in comparatie cu preturile din Iran, dar micul dejun si masa de seara pe care puteai sa le iei acolo sunt absolut geniale, mai ales dupa o saptamana si ceva in care mi s-a luat de mancarea biciclistica ce a constat in paste in diferite combinatii. Locul era intr-un fel de mahala intortocheata cu o multime de curti interioare si cred ca la mica afacere lucrau 3-4 familii, de la tineri pana la cei in varsta. Si toata mancarea era pregatita in casa si era super super buna, asta desi in general eu nu ma prea entuziasmez dupa mancare. Cat timp are gust decent si iti da energie, orice mancare mi se pare buna. O sa trebuiasca sa tin minte mancarea asta peste 2 saptamani, cand o sa mananc probabil lapte praf prin Pamir.

A fost foarte interesant si pentru ca in zona erau si turisti cu povesti interesante cu care puteam sa leg si eu conversatii decente in engleza. Cei mai interesanti mi s-au parut 2 francezi ce predau in Dushanbe de 6 ani de la care am putut sa aflu si o parere din interior despre Uzbekistan. Pe scurt propaganda chiar functioneaza. Pe locul 2 a fost un englez ce traieste in Spania de 25 de ani, dar care a calatorit prin 90 si prin Romania, si povestea cum prin Maramures un localnic incerca sa-l convinga sa-i ia fiica de nevasta. Pe locul 3 au fost un cuplu de japonezi care erau interesanti doar prin faptul ca erau japonezi, iar diferentele culturale sunt suficiente. Oricum dupa atatea zile singur, o conversatie faina e intotdeauna binevenita.

Acum revenind la Samarkand initial am vrut sa stau doar o noapte dar ploaia si timpul necesar pentru a scoate in sfarsit ceva bani de pe card dupa o luna si ceva (in Iran si in Turkmenistan bancomatele nu functioneaza cu carduri straine) m-au facut sa stau doua nopti si sa iau o zi de pauza la pedalat. Cred ca e prima zi fara bicicleta dupa Iran si a cazut tare bine.

Orasul e fain si chiar sunt multe lucruri de vazut, dar Registan-ul era din pacate in renovari si asta a furat putin din farmecul locului. Complexul Registan cred ca e una din cele mai impresionante si estetice privelisti din Asia Centrala. Mi-a placut in schimb foarte mult si Shahizabz, un complex de mausolee in care literalmente te pierzi in detalii si in albastru. Una peste alta a meritat ocolul de 200 de kilometri, acum sa vad daca nu o sa regret zilele astea in Tadjikistan unde sper sa fie suficient de lunga viza pentru traseul pe care vreau sa-l fac.

Intrarea intr-un mausoleu, detaliu.

Registan.

Curtea interioara a Bed&Breakfast-ului unde am stat, cam toate cladirile adiacente sunt din 1800 toamna.

Spiralat.

Cu batranii din valea Fergana. Ca o paranteza batranii sunt extrem de importanti si de respectati in Uzbekistan.

Garata pe dreapta.

Poarta de intrare catre locul de veci.

Mausoleu.

In stil de PCB.

Detaliu.

Mausoleu langa mausoleu.

Supradoza de detalii si de albastru.

Detalii.

John si sotia lui, calatori prin lume.

Detalii

Alta lumina, alta viata.

Detalii din Registan.

Restaurate.

Lucrari de renovare la una din cele mai vestite medrese.

Elaborat.

Si Timur intr-o lumina mai buna.

Mancare ca la mama acasa.

Cei doi japonezi de care povesteam mai sus.

Marcel si Nakissa, expati in Uzbekistan.