Am dormit surpinzator de bine amandoi azi-noapte la cort, locul a fost perfect, temperatura a fost perfecta, intr-atat incat de la ora 6 pana pe la 8 am mai dormitat in sacii de dormit pana cand am dat in cele din urma trezirea.

Dimineata sunt la fel de anchilozat dupa cazatura de duminica. Un genunchi, o pulpa cu o contuzie, un cot si un deget, cam asta e bilantul cazaturii de duminica astfel incat pentru multe din miscarile uzuale trebuie sa gasesc o modalitate de adaptare. Anchilozarea se extinde si la gadget-urile pe care le folosesc, bicicleta are jumatate din furca spate fisurata, frana fata tot pare sa se contamineaza de la ceva (desi am schimbat etrierul pe fata, ajung sa suspectez cablul de frana) si pixelului luat acum un an si jumatate incepe sa-i moara ecranul.

Cafea, ceva dulce, strangem cortul si pornim spre locul din Magura unde stau Fodorii, unde stam mai bine de o ora si ceva la taclale, dupa care pornim cu totii la vale pe Valea cu Calea. Noi de aici ne intoarcem la masina si lasam bagajele in timp ce gasca urca pe asfalt pana la Pestera.

De fiecare data cand trec prin Moeciu nu pot sa nu ma minunez de cat de mult s-a schimbat in rau toata zona in ultimii 16 ani. Prin 2009 am ajuns pentru prima data in zona si mai tin minte de atunci aerul rural destul de bine pastrat pe care il avea toata zona. 15 ani mai tarziu il gasesti doar pe dealuri daca il cauti, si si pe aici pare ca e incet, incet alungat.

Urcusul pe Barbulet merge suprinzator de bine, s-au tras lemne la vale si cu ocazia asta s-a tasat drumul de urcare. Niciodata nu am prins o suprafata atat de buna pentru urcare. Mare parte din ce s-a taiat s-a taiat in zona cu intersectia cu drumul de Coada Lacului si toata zona arata un pic dezolant. Revenim la normal pe curba de nivel si pe drumul spre Strungulita. Cerul e de un albastru cristal pe aici, cate un nor alb il evidentiaza in mod fericit, brandusele si zapada adauga si ele un pic de culoare si per total e o zi absolut superba. Atat de superba incat uit si de toate neajunsurile enumerate mai sus si ma bucur de o zi superba de MTB la munte cu Mihaela. Nu am facut multe altfel de ture in ultimii 2 ani si de fiecare data cand avem ocazia (Marius e la bunici acum in vacanta de paste) incercam sa recuperam.

La coborare prindem o varianta pe muchia Scortii, mai facem o pauza lunga intr-un loc estetic unde trebuie sa venim odata sa punem cortul si ajungem in cele din urma la masina cu plinul de natura si de frumos facut. Sa vedem acum cat timp rezista Marius la Slatina inainte sa inceapa sa se plictiseasca….