Pozele nesortate in care ar trebui sa se regaseasca toate lumea sunt aici. Sunt ce a iesit din aparat, multe mai merg indreptate si cropuite si puteti sa le luati linistiti cu mentionarea sursei daca va plac.

Dupa ce ani de-a randul am participat de la concursuri si am fost extrem de recunoscator oamenilor care stateau pe traseu si care faceau poze, de data aceasta s-a intors roata. Si paradoxal s-a intamplat la un concurs din Bucuresti, si nu la un maraton montan (si din pacate nici nu o sa se intample anul care urmeaza). Si totusi intre a participa la un concurs si a face poze la un concurs as alege intotdeauna varianta cu alergatul, dar de data aceasta tinand cont de circumstante chiar nu regret neparticiparea.

Despre concurs nu pot sa zic decat ca nu putea sa fie vreme mai faina pentru un concurs care se numeste Gerar. Nu a fost vorba de timpi record si a fost de muncit caci stiu si eu prea bine cum e sa framanti zapada sub talpile adidasilor. Dar conditiile sunt aceleasi pentru toti, si alergarea pe ninsoare chiar mi se pare o chestie extrem de placuta.

Revenind acum la experienta din spatele aparatului, dupa o compensare de supraexpunere din cauza zapezii si dupa ce m-am hotarat sa fac toate pozele jpeg in loc de raw (nu as avea unde sa stochez si cu ce sa prelucrez atat de multe raw-uri), am inceput scurta cariera de fotograf de concursuri. Si la cati concurenti si la cati cunoscuti au fost te simteai putin cu degetul pe tragaci, mai ales ca ajungeai sa vezi fiecare echipa de 6 ori. Si desi a nins cu super spor ingineria cu punga in jurul aparatului a functionat cu brio si obiectivul si aparatul au scapat complet uscate.

Singura problema extrem de enervanta era in schimb era aburitul vizorului, dar si asta s-a rezolvat cu un servetel folosit din timp in timp. Cursa in sine e faina, e prin campusul in care am facut facultatea, are si urcari si coborari si m-a bucurat sa vad ca au fost destul de multi oameni pe traseu (desi poate multi erau iesiti doar ca sa se bucure de zapada). Povestea din plutonul fruntas a fost si ea interesanta, si dupa 3 ture in care City Grill au dus tempo-ul Radu Milea, Florin Szomyu si Dani Florea au preluat conducerea, si cu un Radu Milea care a dus trena pana la sfarsit s-au distantat constant de urmaritori. Buna cursa si felicitari!

Cu Dani povestea e si mai interesanta, pentru ca atunci cand am iesit la alergare cu el miercuri nu avea concursul in plan si a fost convocat pe ultima suta de metri pentru ca un avion nu putea sa aterizeze in Bucuresti. Nu e rau deloc, sa iesi pe primul loc la un concurs la care nici nu iti propuneai sa participi…

In rest a fost multa voie buna (chiar am inceput sa ma intreb la un moment dat daca alergatorii nu petrec prea multa energie agitandu-se pentru fotografi), am revazut chiar daca doar pentru cateva momente oameni pe care nu i-am vazut de multa vreme, si sper sa fi dat ceva inapoi pentru toate momentele in care am fost si eu fotografiat in timpul curselor avand ce sa pun dupa aceea in jurnale.

Incalzire.

La incalzire.

Voie buna!

The best climber(or runner) is the one having the most fun.

Pluntonul fruntas

Caldura Mare

Pustiu.

Si din nou voie buna.

Piratii din politehnica.

Si ninge cu spor!

Incurajari in varf de deal.

Cu capul gol.

Cu zambetul pe buze.

Urmarire.

Castigatorii.

Baby faced killer.

Fotografi.

Inghetat.

Organizator privind cu incredere in viitor.