Mashhad a fost orasul catre care ma indrept de aproape 900 de kilometri, de cand am parasit Teheranul. Initial, desi distanta de pe placutele indicatoare parea insurmontabila, zilele au trecut si gratie unui vant ajutator am ajuns aici mai devreme decat m-am asteptat. In aplicatia completata pentru viza pentru Turkmenistan luasem in calcul 9 zile pentru cei 900 de kilometri, dar iata ca ajung cu o zi mai devreme cu tot cu ziua de pauza din Neyshabur.
In Neyshabur la Yaser m-am si cantarit pentru prima data de cand am plecat si nu mica a fost supriza sa vad ca am reusit sa pun pe mine 4 kilograme de la plecare. Inca e un mister cum am reusit sa ma ingras cu o medie de peste 100 de kilometri pe zi din ultima vreme, si vina cred ca apartine painii si orezului din Iran care insotesc aproape fiecare masa.
Pe de alta parte, efortul depus per kilometru in Iran a fost considerabil mai mic decat in Turcia si probabil fiind obisnuit sa mananc ca acolo, diferenta a inceput sa se puna. Nu-i nimic, sunt mai mult ca sigur ca voi ajunge din nou la greutatea normala cand voi trece de Pamir, dar e un semnal de alarma legat de ce credeam ca e adevarat cand am plecat. Nu poti sa mananci chiar orice si oricat fara sa te ingrasi, la un moment dat corpul se obisnuieste cu efortul si chiar pui kilograme pe tine.
Revenind acum in schimb la ultima zi de pedalat inainte de Mashad, din fericire de data aceasta nu am avut parte doar de desert, caci dupa Neyshabur drumul se apropie de munte, si implicit unde sunt munti sunt si mici paraiese astfel incat primii 30 de kilometri drumul era strajuit de o parte si de alta de pomi fructiferi in floare. Dupa 700 de kilometri e o adevarata bucurie sa poti sa stai jos pe iarba sub un copac inflorit, astfe incat zabovesc putin la poze prin livezile de pe marginea drumului. Din fericire vantul de astazi nu e nici bun nici rau, si pentru a trece mai usor kilometrii ma joc cu un fel de intervale gandite pentru a iesi din ritmul constant si monoton al desertului. 3 minute de pedalat mai tare, 2 minute de recuperare, si tot asa de 10 ori pana cand se face un antrenament destul de bun, ce face si kilometrii sa treaca mai repede.
In Mashhad ajung nesperat de repede caci ultimii 30 de kilometri sunt intr-o continua coborare, cum vor fi si kilometrii de aici pana in Turkmenistan. In schimb reintrarea in oras, in civilizatie si in traficul de aici e din nou interactiva, caci Mashhad e probabil unul din cele mai vizitate orase din Iran.
Aici se gaseste mormantul lui Imam Reza si tot orasul a evoluat in jurul unui mega-complex religios ce se gaseste in centrul orasului. E practic ce mai important loc de pelerinaj din Iran,vizitat de 20 de milioane de oameni in fiecare an. In Mashhad ma intalnesc cu gazda de pe warmshowers, de aici, care ma ajuta sa gasesc un hotel ieftin, dupa care petrecem urmatoarele ore biciclind prin oras pentru a vedea din mers lucrurile interesante de vazut. Daca totul merge bine, maine ar trebui sa ridic ultima viza de pe lista pentru drumul la dus si sa spal in sfarsit toate hainele care au devenit prafuite si imbacsite dupa cei 900 de kilometri prin desert.
Distanta: 125km.
Diferenta de nivel: 300+ / 500-.
Moral: 7.
Obiective: 4.
Semna ale primaveri.
In mijlocul livezii.
Una din putinele poze facute pe drum intr-o zi cu mult trafic si putine lucruri interesante de vazut.
Imam Reza.
Leave a Reply