Cred ca ar fi cazul sa scriu cateva randuri despre concursurile pe care am calcat in 2016 si despre un prim sezon petrecut pe bicicleta din care am avut o multime de lucruri de invatat. Daca lucrurile invatate nu vor fi uitate pana la inceputul sezonului urmator ramane de vazut dar cu siguranta unele din ele merita scrise pe hartie.

Februarie e luna in care vine powermeter-ul si in care incerc sa citesc cate ceva despre diferitele tipuri de antrenamente pe care poti sa le faci cu el. La prim test pe el imi iese un FTP de 315 watti pentru 78 de kilograme de ciclist furajat. Puterea e acolo dar trebuie vazut cat de mult se mai poate mari. Oricum dupa toti kilometri petrecuti pe bicicleta prin Asia Centrala ceva baza s-a strans si predispozitia catre anduranta e aceasi pe care o aveam la alergare. Iar powermeterul se dovedeste un instrument de auto-tortura cat se poate de potrivit.

Martie vine cu mutarea in Brasov si cu un frig destul de crancen care ma face sa realizez ca Bucurestiul poate e un loc mai potrivit daca vrei sa iesi tot anul pe bicicleta. Multe zile cu temperaturi in jur de 0 grade si cu cer mohorat, conditii numai bune de taiat venele si nu pentru iesit pe bicicleta. La partea buna a lucrurilor in schimb fata de Bucuresti in 5 minute fie ies din oras, fie incep urcarea spre Poiana. In schimb dupa fiecare coborare ajung jos muci, la propriu…

Aprilie vine cu primul concurs, un fel de Gentelman’s Race la Micasasa un mic satuc pe langa Sibiu pe un traseu de 140 de kilometri pe drumuri secundare mai mult sau mai putin rupte.

E prima experienta a unui concurs de sosea si mi se pare un haos generalizat in primii kilometri. E prima experienta in pluton si totul se intampla la o viteza ce mi se pare incredibil de mare. Reusesc sa pierd plutonul dupa primii 5 kilometri si cu un efort ce parea in momentul respectiv supraomenesc plec cu inca un baiat in urmarire. Reusim la limita sa prindem plutonul si putem sa ne relaxam urmatorii 70 de kilometri pana la prima urcare serioasa dupa care raman singur, restul cursei fiind un contratimp individual pe drumuri destul de rupte. La final ajung e 11 din 70 de concurenti. Din capitolul lectiilor invatate poate cea mai importante e ca e bine sa tii aproape de pluton atunci cand ai bucati destul de lungi de plat.

Mai, inca o luna cu inca doua concursuri.

Primul e un concurs de XCO organizat la Cristian, pe langa Brasov. E intr-un fel pacat sa nu participi la concursuri care sunt atat de aproape de tine. E in schimb destul de putina luna iar dintre cei buni si mai putini. In timpul concursului imi dau seama ca stau bine spre foarte bine pe urcari in schimb la coborarile tehnice tot sunt depasit. Cu toate astea pe masura ce invat traseul merg din ce in ce mai bine, cei din jurul meu obosesc si reusec sa termin pe un loc 4 la general si 1 la categorie. Credeam ca o dureze mai mult pana la un prim podium la bicicleta dar vad ca are o importanta foarte mare si cine vine la concursuri. Daca nu sunt foarte multi greuceni nu e chiar imposibil.

Al doilea concurs e Gentelman’s Race, in editia de primavara unde merg cu Alin, Rares, Catalin, Cristi si Luci si unde reusim sa iesim pe 3. Pe cat de interesanta e senzatia de a trage impreuna ca o echipa pe atat de greu e sa te sincronizezi ca toata lumea sa prinda o zi buna. Dar poate tocmai de aici vine provocarea.

Fresh si odihniti la Gentelman's Race.

Iunie e luna cu 4 Munti.

Dar pana la 4 Munti vine inca un concurs organizat chiar in Brasov si anume Brasov Bike Race care are traseul fix pe unul din rundele de antrenament pe care mai ies de cand s-a marit ziua. Ce nu imi place e ca e duminica concursul si nu ma pot abtine sa nu fac ceva si sambata asa ca plec destul de obosit la linia de start. Trag tare la inceput si vad cu ocazia asta cum urca si cei buni pe forestierul ce urca pe la Pietrele lui Solomon si diferenta chiar nu e mare. Ma tai in schimb pe la jumatatea forestierului si restul concursului merg in ritmul meu si dupa o coborare chiar decenta ajung la final pe 12 la general si pe 4 la categorie, la o distanta generoasa de locul 3.

Am stat mult sa ma gandesc daca sa particip la 4 Munti dar cum amanarea a facut sa fie nevoie de o singura zi de concediu am zis de ce nu. Echipa am facut cu Horatiu, de mers am mers cat se poate de constant si de uniform in toate zilele de concurs, terminand la final pe locul 7 la general. Experienta in sine a fost extrem, extrem de interesanta. Am avut o groaza de invatat din toate coborarile din timpul traseului. De fapt sunt convins ca si daca mergi bata la inceputul la concursului si daca ai vointa pana la sfarsit sigur inveti cu ce se mananca MTB-ul. Iar cantitatile industriale de carbohidrati de dupa fiecare zi de concurs chiar ajuta incredibil de mult ca sa nu suferi prea mult a doua zi.

La fix o saptamana de la 4 Munti vine si un concurs cu un pic de alergare, duatlon Tara Barsei. La bicicleta lucrurile merg chiar bine, ma simt super ok pe urcare, pe coborare totul merge bine pana cand la un moment dat mi se dejanteaza cauciucul fata si ma trezesc pe jos. Pana cand imi dau seama care e cauza si pana cand bag la loc ceva presiune in roata pentru a ajunge jos trece timp pretios dar ajung totusi al 3-lea la bicicleta. La alergare in schimb e chin si imi dau seama ca si fara degete si fara antrenament e complicat rau de tot cu alergarea. Chiar si cu antrenament coborarea tot nu ar fi ce ar trebui sa fie asa ca tot sunt depasit pe cei 11 kilometri ai traseului de alergare. Cam toti sunt in schimb de la stafeta iar spre final il gasesc pe Andrei Tale pe marginea potecii lovit de caldura / deshidratare. Nu cred ca am mai vazut pana acum o cadere fizica atat de serioasa, ii las apa si dupa ce ajung la final mergem sa-l recuperam iar evenimentul e un reminder foarte clar sa ai grija cat de tare tragi in timpul unui concurs. La final ajung al 2-lea la general si tot al 2-lea la categorie.

Pe Zbarcioara la 2BE.

Iulie e luna MaxAusnits si cu 2 BE.

MaxAusnits iese un dezastru complet din cauza caldurii si unei cazaturi. Cazatura a mai fost cum a mai fost dar caldura m-a terminat in ultimul hal, chiar daca profilul traseului ar fi trebuit sa mi se potriveasca. Nu prea merge sa vii de la 20 si un pic de grade in Brasov si sa te bagi la un concurs in care soarele te bate in cal la 32-33 de grade. Trebuie un pic de acomodare inainte si cu temperaturile de pe langa Brasov singura varianta e un pic de transpiratie pe trainer in casa. Concursul in schimb e extrem de bine organizat si traseul e chiar foarte frumos. Locul final e 55 cu 24 la categorie.

Weekendul ce urmeaza facem din nou drumul pana in vestul tarii pentru 2BE, un concurs pe doua zile organizat de Hoinarii la care chiar tineam sa ajung anul asta. Lume putina, putini si greucenii, atmosfera super faina si traseele pe masura. Chiar m-am simtit bine la concurs si motorasele au mers asa cum puteau sa mearga, chiar daca a fost cam la fel de cald ca si la Maxausnits. Urcarile cred ca sunt partea cea mai challenging a concursului si sunt incredibil de multe bucati care te provoaca sa incerci sa ramai pe bicicleta. La final de concurs ajung pe 3 la general, ajutat de ceva rataciri si de mici incidente ale concurentei. Principala lectie invata e in schimb ca atunci cand creste panta kilogramele incep sa conteze mai mult ca puterea.

Banane overload la 2BE.

Final de 2BE.

August, haiduceala si Eroica.

August a venit cu vreme bune si cu ture faine de haiduceala pe care inca n-am apucat sa le povestesc pe toate si cu un ultim concurs, Eroica a lui Alex Ciocan. Traseul e aproape in intregime in urcare, mai exact cu 2100 de metri de urcare in 90 de kilometri. Inutil de zis ca nu mi se potriveste deloc ca profil si confirmarea a venit la fiecare bucata ce trece de 7-8% cei de pe langa mine incep sa se indeparteze usor. Bine nici mica cazatura de la inceput si fuga pentru a prinde plutonul nu au ajutat dar in momentul in care au inceput urcarile mi-a devenit cat se poate de clar ca la anul trebuie sa lucrez si la kilograme. In luni e vara am reusit in mod paradoxal sa pun 2 kilograme pe mine care s-au dus nu in muschi ci in colacei si kilogramele astea se simt incredibil de mult la deal. Ultima bucata pe transalpina cu bucati de 13% aproape mi-a pus capac si limita intre a impinge pedalele si intre a ma da jos de pe bicicleta nu cred ca fost niciodata atat de aproape. La final am ajuns pe locul 17 la categorie si 48 la general la un concurs in care din nou m-am simtit chiar bine si la care nu cred ca as fi putut sa dau mult mai mult.

Si acum concluziile, la sfarsit de sezon puterea a crescut pe la 335 de watti, kilogramele au crescut si ele la 79, experienta de concursuri s-a strans si ea si la fel si kilometrii in picioare. Strava spune ca au fost 7000 de kilometri cu 70.000 de metri de urcare, probabil mai multi decat atunci cand calatorea cu bicicleta prin lume. Timpul petrecut pe bicla s-a scurtat, viteza a crescut si am invatat si ceva tehnica la coborare, chiar daca mai e muuult de invatat la capitolul asta.

Am vazut cum merg cei buni, am vazut cum merg si eu cand am o zi buna si diferenta e pe undeva pe la 10%. O parte din ea poate sa vina din kilograme, o parte din ea antrenament, o parte din tehnica si o parte din echipament. Poate ce as schimba ar fi structurarea antrenamentelor pentru a avea o forma mai buna cand vine primavara si pentru a putea sa scad volumul in vara. Totusi nu imi fac iluzii desarte si imi dau seama ca nu ai cum sa te bati cu oamenii de la elite, dar asta nu inseamna ca nu e intotdeauna loc de imbunatatire. Dar pana anul urmator mai e, pana una alta urmeaza o luna de aventura petrecuta tot in saua bicicletei, in Himalaya Indiana.