Nu inteleg shopping-ul, si nu inteleg oamenii care au ca activitate preferata plimbatul prin magazine si cumparatul lucrurilor. Eu vad bunurile, ce in cazul nostru sunt reprezentate de piese de echipament  ca mijloace ce inlesnesc experiente.

Si astfel de-a lungul timpului au fost diferite momente in care am facut shopping salbatic, spre exemplu atunci cand ne-am apucat de catarat, sau atunci cand ne-am apucat de schi de tura. In rest in general folosim lucrurile pana cand se dezintegreaza dincolo de orice posibilitate de reparare, si in general cumparam lucruri noi doar atunci cand avem nevoie de ele.

Dar cumparaturile din ultimele saptamani pentru calatorie s-au incadrat din nou in categoria shopping salbatic. Si cu toate ca aveam deja echipamentul necesar de la turele de pana acum, lista de cumparaturi pentru o calatorie de 9 luni de zile nu a fost deloc mica. Si totul a fost precipitat si de faptul ca multe lucruri sunt mai simplu de gasit si mai ales de comandat in germania unde pentru majoritatea lucrurilor nu trebuie platite taxe de transport. Astfel incat acum bicicleta e pregatita, majoritatea lucrurilor necesare sunt cumparate, urmeaza doar sa fac cateva ture de test pentru a verifica ca lucrurile functioneaza cum trebuie.

De obicei ca orice inginer nu citesc instructiunile de utilizare. Dar cand incep cu asa ceva….

Oarecum in categoria ture de test a fost si ultima tura din Berlin de weekend-ul trecut, in care am incercat sa fac un fel de rodaj al rotilor nou construite inainte de a merge cu ele la verificare. Astfel incat in prima duminica in care se anunta ceva soare am plecat cu avant pionieresc catre Oranienburg, un mic orasel din nordul Berlinului unde s-a gasit in timpul celui de-al doilea razboi mondial un lagar de concentrare. Doar ca dupa primele 2 ore iarna Berlineza a tinut sa-si ia la revedere de la noi printr-o ploaie destul de puternica de care ne-a udat pana la piele si care a redus moralul la cote minime, astfel incat pana la urma am continuat doar eu pana la Saschenhausen, in vreme ce Mihaela s-a intors cu trenul inapoi in Berlin.

Bicleta aparent neschimbata dar acum pregatita de drum.

Rohloff

Ploaia nu putea sa ne paraseasca nici un utlimul weekend in Berlin.

Saschenhausen.

Saptamana aceasta e si ultima saptamana de munca in Berlin si la prajiturile de ramas bun toti colegii de munca mi-au spus ca  a fost prea putin un an si jumatate. Si da, daca e sa te raportezi la timpul mediu petrecut intr-o firma de un angajat neamt care probabil e peste 5 ani e putin.  In acelasi timp a fost un an si jumatate in care mi-a placut sa lucrez cu oamenii de aici si s-au format cateva legaturi ce se vor dizolva din pacate in uitarea timpului. Dar asta e, nu poti sa fii in acelasi timp si pe Pamir Highway si la job, si alegerea am luat-o acum 3 luni de zile…

Nici o pana, doar vant din spate, vreme perfecta, chestii faine de fotografiat si implinirea viselor. Si sa nu uiti timpul petrecut in Berlin.