Cand ma trezesc in cort de dimineata afara se aude doar fosnetul vantului printre frunzele padurii de eucalipt. Eucalipt am vazut pentru prima data in America de sud si sunt un pic curios cum a ajuns sa fie plantat si pe aici dar la cum arata padurea in mod cert in prieste. Ca o nota, frunzele de eucalipt chiar miros destul de puternic a mentol daca sunt strivite si parca si aerul dintr-o padure de eucalipt aduce un pic cu acel mentol, sau poate e doar imaginatia mea.

Ca de obicei incepem ziua fara nici un fel de plan bine stabilit. Cel mai apropiat oras in care e de vizitat ceva e Enna, un oras asezat in centrul Siciliei cu un trecut in mod egal interesant si tumultos. Vizitam in dimineata asta o cetata normanda aflata pe cea inalta stanca de pe deal, cetate interesanta nu neaparat din prisma constructiei cat mai degraba din prisma privelistilor pe care le ai aici. Ai practic un view de 360 de grade si in zile senine cred ca puteai sa cuprinzi toata insula intr-o singura privire. Apropo de asta desi orasele astea din varf de deal arata extrem de intersant si de estetic sunt un pic curios cum rezolvai unele probleme de baza, cum ar fi alimentarea cu apa.

De la cetate trecem la o stanca unde in perioada antica se aduceau scarificii, dupa care trecem la o biserica medievala pentru a incheia cu un turn octogonal cladit tot pe vremea normazilor si incheiem turul cu masa de pranz la o “Tavola calda” populara din zona urmata de o sesiune de fotbal / joaca cu mingea in parcarea de la Lidl cat timp Mihaela face cumapraturile.

Dupamasa pornim din nou spre Etna unde speram sa gasim un loc de cort fain pentru seara asta. Pana acolo in schimb avem parte de drumuri spectaculoase pentru condus si pentru atmirat vulcanul din toate unghiurile posibile. La unul din locuri ne oprim pentru o pauza si o sesiune foto printre flori galbene dintr-un loc incredibil de estetic. O sa-mi ramana cu siguranta peste ani in minte imaginea din dupamasa asta.

Pana la locul de cort ne oprim la o dolceria unde Marius primeste pe ochi frumosi un croissant cu ciocolata super bun (atat de bun incat la sfarsit am luat unul si pentru mine) dupa care plecam mai departe sa gasim locul de cort. Nu ne iese din prima pentru ca s-a pus un vant hain dinspre vest dar la al doilea loc in care incercam gasim o padure de pin super faina in care ne jucam de-a v-ați ascunselea printre trunchiurile groase ale pinilor, spre frustrarea Mihaelei care pregateste masa de seara. Inca o zi plina dintr-un roadtrip extrem de reusit. Trebuies a repetam formatul asta si la calatoriile urmatoare.