Outside is the best side. If you're on a bike it's even better.
Solstitiul si alte activitati conexe
Solstitiu de iarna vine in fiecare an insotit de bucuria ca de maine ziua o sa fie un pic mai lunga. Noiembrie si decembrie mi se par de departe lunile cele mai triste din decursul anului si probabil sunt si perioada cea mai buna in care ajuta la moral si la sanatate sa fugi undeva la soare si la caldura.
Stiu ca nu e o regula generica dar atat eu cat si Mihaela (si probabil si Marius, momentan doar de necesitate) urmarim soarele intr-un mod aproape obsesiv si chiar daca nu e stiinta pentru mine exista clar o corelatie dintre soare, caldura si felul in care ma simt. Revenind la solstitiul de anul acesta el a venit la pachet cu o furtuna polara pe nume Pia (de care nu as fi aflat daca nu ar fi fost Suca, atat de putin ne uitam la stiri). Am strans mai jos poze din mai multe activitati legate de zilele respective, poze pe care simt nevoia sa le adaug intr-un format mai bun pentru a le tine minte ca amintiri peste ani de zile.
O iesire pe bicicleta pe traseul de langa casa, dureaza un pic peste o ora si e o modalitate buna sa fugi un pic la aer si al soare in zile ce pot fi altfel destul de pline.Ziua de 22, cu destul mult vant ce era de fapt preambul pentru venirea furtunii polare.Aici poza de la Belvedere, dupa o incercare nereusita de a urca impreuna cu Marius la ski in PoianaFoculetul din seara asta era sa nu fie. Initial l-am anuntat intr-o formatie cu copii dar vantul din Racadau ne-a facut sa-l contramandam. O jumatate de ora mai tarziu ma hotarasc totusi sa bag o fisa si am reusit sa gasesc un loc fara vant, in schei, pe undeva pe dupa Gradini.Norii alearga cu viteza pe deasupra si la un moment dat incepe sa fulguie aparent din neant. Pia a ajuns.Seara continua cu un al doilea foc la Fodori (cu pal si rasini de data asta) si cu un pic de socializare de calitate cu Dani pe care nu l-am mai vazut de ceva vreme…O poza cu reminescente de Propark, Fodorii au dus-o a doua zi pe Ana la antrenamente in Postavaru si noi am apucat sa facem si noi o urcare pe furtuna.Pia e aici, de la lac in sus e un viscol si un whiteout de toata frumusetea.O ora si ceva mai incolo cu Marius, Alex, Ilina si Alma la concursul de orientare din Tractorul. Super misto nucleul oamenilor de la CS. Babarunca ce organizeaza concursurile astea de orientare, ar trebui sa ne propunem ca anul urmator sa ajungem la mai multe..S-a si mers, s-a si alergat, s-au ratat si puncte (din cauza grabei oamenilor mari).Iar la sfarsit binenteles s-au mancat si dulcuri, respectiv mosi craciuni de ciocolata. Cantitatea de dulciuri din perioada asta e un adevarat blestem.Seara, tot la Fodori, testand un cadou de la Mos Craciun. Aparent pentru ca pozele lui Suca se urca in Google Photos automat anul asta mosul a trebuit sa vina cu o zi mai devreme la Fodori.Bulgareala, gulash si din nou miros de rasina arsa si de pal. Al doilea set de haine umplut de miros de fum in cateva zile.A doua zi de dimineata, evaluand urmele lasate de Pia intr-o Piata Sfatului complet pustie. Dar despre asta am lasat o postare aici.Seara, la colindul CPNT-istilor, despre care am scris si o postare aici , colindul s-a terminat aproape de ora 04:00.
Ca rezumat, uitandu-ma in spate la zilele astea (printre picaturi s-au mai strecurat si cateva antrenamente de sala) nu ar trebui sa ma surpinda ca in ziua de dupa colind am simtit ca am luat un microb. Uneori e bine sa stii cand sa te opresti si sa nu incerci sa inghesui atat de multe experiente intr-un timp atat de scurt. Dar asta sunt eu, si nici nu cred ca o sa reusesc sa ma controlez prea curand. Pe masura ce am scris postarea asta parca lucrurile s-au transformat intr-un post-mortem legat de cum am reusit sa ma imbolnavesc, post-mortem in care o sa intre si postarea despre cum am incercat sa fac Rapha 500 bolnav. Cu intelepciunea de acum as renunta la partea cu Rapha 500, dar la toate activitatile de mai sus nu cred.
Leave a Reply