Din toata calatoria de anul trecut seara petrecuta la Song-Kul mi-a placut poate cel mai mult astfel incat am calculat traseul astfel incat si anul acesta sa ajungem din nou pe acolo. Song-Kul e un lac glaciar inconjurat din toate partile de munti si asezat la 3000 de metri, un loc in care poti vedea o fata de Pamir, cu peisaje extrem de late si cu intinderi nesfarsite unde norii alearga extrem de aproape de tine. E si un loc important pentru Kyrgyzi, malurile lacului fiind pline de iurte in timpul verii, iarba verde si microclimatul lacului facand din el un loc ideal pentru pasunat.

Dar pana a ajunge la el avem de urcat primul si cel mai serios pas al bucatii din Kyrgystan, un pas de 3500 de metri peste unul din lanturile muntoase ce strajuiesc lacul. Urcusul e cel putin abrupt si interesant, iar kilometri se scurg incet, dar totusi castigam repede inaltime. Iar Spaska chiar daca mai impinge la bicicleta din cand in cand urca super bine, astfel incat ajungem cam in acelasi timp in varf, loc in care zarim pentru prima data capatul estic al lacului. Chiar arata intr-un mare fel locul asta si de data asta avem parte si de vreme buna pentru a ne putea bucura de el. Bine, aici vreme buna nu inseamna doar soare, cu un soare alternat cu nori extrem de spectaculos ce alearga deasupra noastra.

La coborarea din pas drumul devine din nou bun asa ca puteam sa alergam si noi pe drumul de tara spre lac, o lunga linie dreapta pe un peisaj ce pare comprimat pe orizontala. De data aceasta sunt o multime de iurte pe marginea lacului iar caii si vitele alearga libere de colo colo. Ma intreb cum reusesc kyrgyzii sa nu-si piarda animalele in intinderea imensa a Song-Kul-ului, dar aparent cumva functioneaza. Din loc in loc mai dam peste vacute ce par rupte din reclamele pentru Milka, doar in fundal nu sunt Alpii ci Song-Kul-ul.

In schimb e destul de complicat cu mancarea si cu magazinele absolut inexistente in zona, asa ca hotaram sa ne oprim la masa de pranz la una din iurtele din zona care cazeaza si turisti. Norii incep sa se stranga undeva in departare in vreme ce noi mancam o masa pe cat de simpla pe atat de buna, respectiv oua ochiuri cu smantana, cu gem facut in casa de zmeura si cu o paine neagra incredibil de buna. Am ajuns la concluzia ca painea pe care o cumperi proaspata dupa-masa de la iurte de pe marginea drumului e incomparabil mai buna ca cea pe care o gasesti in magazinele din sate. Uitasem cat de buna poate sa fie painea proaspata din Asia Centrala.

E deja tarziu cand ne urcam din nou in saua bicicletelor si mai avem ceva kilometri de pedalat pe marginea lacului pana incepe urcarea spre Moldo-Ashu, pasul pe care trebuie sa-l trecem pentru a ajunge la raul Naryn. Pe drum ne intalnim cu un cuplu de spanioli plecati pe biciclete prin jurul lumii care sunt super de treaba si cu care stam de vorba ceva vreme. Spaska vorbeste extrem de bine spaniola (si rusa, si engleza si catalana printre alte limbi) si mi se pare foarte interesant cat de mult inteleg si eu din ce vorbesc oamenii, mai complicat e cu vorbitul in schimb, caci cuvintele imi vin in cel mai bun caz in italiana sau in franceza. Dar de inteles, aproape tot.

Astazi e ultima zi dintr-un festival kyrgyz ce s-a tinut pe malul lacului care implica si un fel de polo pe cai unde in loc de minge e folosita o oaie dar din pacate nu ajungem prea tarziu pentru a prinde unul din meciuri. Sincer nu pot sa zic ca-mi pare foarte rau caci locul in care se tine festivalul e plin de oameni, unii din ei destul de ametiti la ora aceasta din dupa-masa. Singura problema e ca dupa incheierea festivalului se dezlantuie un sir nesfarsit de masini si de camioane cu care oamenii se intorc la casele lor, camioane care din pacate ne umplu de praf la fiecare 2 minute.

Nu are sens sa continuam asa, mai ales ca nu sunt foarte multe ore de lumina ramase, asa ca dupa ce ochim un loc de cort pe malul lacului ne hotaram sa incheiem ziua de pedalat. Langa lac dam de doi americani pe un motor de la care aflam ca si-au inceput calatoria din Romania in urma cu cateva luni. Iar din categoria cat de mica e lumea aflu ca atunci cand au fost in Bucuresti au stat la Ionut si la Ana, alti doi nebuni frumosi care au vazut mare marte din lumea asta pe doua roti, fie motorizati, fie pe rotile bicicletelor.

Locul de cort in schimb nu e chiar cel mai romantic, toti caii si toate vitele din jurul Song-Kul-ului presarand orice loc cu multa iarba cu o cantitate corespunzatoare de baligi. In momentul in care adaugi in peisaj si florile de colt cadrul e aproape complet. Soarele isi face aparitia pentru fix 2 minute dupa care tot cerul e din nou acoperit de nori amenintatori. In seara asta cred ca va fi destul de frig, suntem la 3000 de metri si incepe sa bata un vant rece care ma face sa ma intreb daca sacul de vara pe care il am dupa mine o sa fie suficient pentru calatoria spre Romania. Cu toate astea mai zabovim ceva afara la gatit si la un pahar de vodca care a devenit obisnuinta la fel ca si cafeaua de dimineata. Iar ca sa mearga mai bine pe meniul din seara asta avem hrisca cu carnati romanesti, cu sunca si cu legume, o combinatie care e cel putin gustoasa. Pana la urma, frigul ne trimite la somn si intram in cort la fix pentru a auzi primele picaturi ale unei ploi ce avea sa dureze toata noaptea.

Datele zilei:

Distanta: 65 de kilometri.
Diferenta de nivel: +900 / -400.
Peisaje / obiective: 9.
Moral: 8.

Dimineata pe plaiurile kyrgyze.

Levitand.

In sfarsit cerul albastru mult asteptat.

Mioritice prin Kyrgystan.

Urcarea spre Song-Kul

In Kyrgyzan la munte fiecare copil cu magarusul lui.

La 3300 de metri privind peste intinderea Song-Kul-ului.

Mijloace alternative de transport in distanta.

Relaxare.

Intinderile Song-Kul-ului.

Bornele kilometrice sovitice intalnite prin toata Asia Centrala.

Iesi afara copil cu parul balai.

Masa de pranz si o pauza binemeritata dupa o urcare de aproape 1000 de metri.

Doi spanioli veniti pe bicicleta de acasa si ocazie foarte buna pentru a schimba experiente despre drumul ce urmeaza.

Norii de ploaie ce se strang in departare.

Prafuiti, murdari si totusi fericiti.

In cautarea unul loc de cort printre flori de colti si baligi de vaca.

Tinuta de seara, obligatoria inainte de cina cu hrisca, sunca si legume.