Cam de ce ai nevoie pentru a pedala prin Asia Centrala si pe drumurile rupte din Kyrgystan si din Pamir? De cat de mult antrenament ai nevoie, ce fel de bicicleta e ok pentru a rezista drumurilor care sunt in multe locuri absolut brutale, de ce echipament e nevoie in plus? Probabil cam toata lumea care isi indreapta privirea spre coltul acesta de lume isi pune astfel de intrebari si multi petrec mult timp si investesc destul de multi bani pentru a pune totul la punct pana la cel mai mic detaliu.

Iar pe de cealalta parte a barieriei sunt oameni ca Spaska, care se hotarasc cu doua saptamani inainte ca vor sa incerce asa ceva, fara nici un fel de antrenament pentru ciclism, fara a avea o bicicleta si fara a sti cu ce se mananca cicloturismul. Pana la urma pentru a pleca cu bicicleta prin Asia Centrala ai nevoie in primul rand de timp si de hotararea de a face ceva de genul asta, restul se pot rezolva si pe drum. Dar inainte de ajunge la bicicleta de 200 de dolari cumparata din Bishkek ar trebui sa spun cateva cuvinte despre Spaska cu care o sa impart o parte din drumul de intoarcere, respectiv cel dintre Bishkek si Dushanbe.

E cam greu de descris in cateva fraze povestea Spaska-i dar daca ar fi sa incerc ar iesi ceva de genul asta: un pic din tiparul expatului plecat din tara de ani buni de zile, care a trait in mai multe tari si care vorbeste 5 limbi, putin din dorul de duca care te face sa muncesti 6 luni dintr-un an intr-un loc dupa care sa calatoresti restul de 6 luni din an, putin dintr-un om de munte care se catara foarte bine si care schiaza foarte bine, un pic din genul de om relaxat care vine la pachet cu o serie de tabieturi cum sunt cafeaua de dimineata, o tigara care sa mearga cu ea si un pahar de vodca in fiecare seara si poate cel mai important un pic din genul de om care nu se fereste de o aventura cu destul de mult necunoscut. Si in plus o mentalitate balcanica care cred ca e destul de similara si romanilor si bulgarilor si care te face sa vezi lumea in cam acelasi fel.

Acum trebuie spus ca dupa ce anul trecut am calatorit mare parte din timp singur si dupa ce mi-am devenit o companie chiar placuta, sunt extrem de curios cum va fi sa calatoresc cu inca cineva. Si chiar daca anul trecut am facut 2 ture impreuna pe langa Bishkek, sunt convins ca dinamica se schimba atunci cand petreci atat de multe ore in fiecare zi, pe drum. Iar celalalt mare semn de intrebare e bicicleta.

Asa ca am ajuns si la bicicleta pe care Spaska a gasit-o de cumparat din Bishkek cu 200 de euro, un MTB chinezesc cu o echipare extrem de entry level si despre care eu am mari semne de intrebare. Daca se mai adauga in ecuatie un portbagaj de 13 dolari cumparat din Bishkek care are singur mai mult surubele decat toata bicicleta mea si un set de bagaje de bicicleta de acum 1000 de ani indoielile cresc exponential.

Partea buna e totusi ca la Angie si la Nathan se gasesc o multime de piese de rezerva lasate in urma de biciclisti care primesc pachete de acasa, astfel incat dupa o zi de mesterit bicicleta a capatat rulmenti noi, cauciucuri noi si un butuc pedalier nou. Poate singura parte buna e ca bicicleta nu trebuie sa suporte o greutate prea mare, la 58 de kilograme nici Spaska nu e cel mai greu si mai agresiv rider iar bagajele pe care le are nu cred ca depasesc 15 kilograme, asa ca nu pot decat sa sper ca tot setup-ul va fi in regula. In plus din experienta de anul trecut, Kyrgystan-ul si mai ales drumurile din partea centrala a tarii nu sunt cu nimic mai prejos fata de drumurile din Pamir, iar Osh-ul e un moment foarte bun pentru a evalua starea lucrurilor.

Dar pana atunci avem in fata 10 zile de pedalat pe drumuri noi si pe drumuri deja cunoscute prin Kyrgystan.

Bicicleta de 200 de dolari in curs de modificari.

Nathan, Adam si Angie in actiune.

Si o poza de despartire din Bishkek, cu uriasul kyrgyz.

Spaska si bicicleta la kilometrul 0.