Dimineata ceasul suna de dimineata, cu putin inainte de rasaritul soarelui, in schimb cum deschid ochii tantarimea e tot gata de atac pe plasa de la cort, caci inca e ora lor. Ca sa scap cat mai putin ciuruit mai stau o jumatate de ora, caci tantarii au in general doua perioade in care isi desfasoara toate efectivele in batalie, odata cu putin dupa apusul soarelui si odata cu putin inainte de rasarit, dupa care dispar ca prin minune.

Tactica functioneaza si cum rasaritul e putin amanat din cauza norilor de la orizont, ma apuc sa strag lucrurile in cort pana cand incep sa se coloreze norii si cerul si incepe o noua zi in desertul din Turkmenistan. Prognoza pentru ziua de azi anunta ceva vant din fata spre sfarsitul zilei astfel incat sper sa profit de orele mai linistite de dimineata pentru a inainte catre Mary, oras comunist ridicat de rusi in vremea sovietelor si dupa care catre Merv, stravechiul oras de pe Drumul Matasii.

Din Turkmenistan nu stiu daca o sa apuc sa inteleg prea mare lucru caci nu pot petrece doar 4-5 zile traversand in fuga tara cu viza de transit, dar unul din lucrurile pe care nu am cum sa nu le observ e portul femeilor, care spre deosebire de Iran nu sunt acoperite din cap pana in picioare in negru, ci poarta colorate costume traditionale. Inclusiv fetele care merg la scoala au ca uniforma un fel de rochie traditionala dintr-o singura bucata, iar multe din femei poarta ceva similar, astfel incat in anumite momente iti da impresia ca e un fel de uniforma nationala in culoarea steagului. Barbatii au in schimb liber la camasa si pantaloni si poarta doar un fel de tichie traditionala pe care o sa o tot intalnesc prin asia centrala.

Pe masura ce pedalez vantul incepe sa devina din ce in ce mai puternic, dar pot inca sa inaintez cu spor pana cand ajung in Mary, primul oras intalnit in Turkmenistan. E o creatia complet comunista, si rupt din context cred arata ca orice mica orasel din spatele Cortinei de Fier. Poate singura chestie notabila a fost ca pentru prima data dupa aproape doua luni am vazut o blonda cu fusta scurta, si ochii s-au intors ca girofarurile dupa ea. Pana in 1990 era un numar considerabil de rusi stabiliti in fostele Stanuri, dar dupa dezitengrarea URSS-ului cea mai mare parte a lor s-au intors in Rusia. Din fericire pentru mine nu chiar toti.

Cei 30 de kilometri din Mary pana in Bayramali se scurg in schimb chinuitor de incet, caci vantul a inceput sa creasca in intensitate si viteza scade corespunzator, dar pana la urma ajung in micul orasel de unde incerc sa-mi dau seama pe unde ar putea sa fie Merv-ul asta. Trebuie spus ca turmenii au o ura totala fata de indicatoarele rutiere si in 470 de kilometri prin tara asta am vazut probabil sub 10 indicatoare care sa arate directia catre urmatorul oras sau catre chestii interesante de vazut. Cam asa e si cu Merv, si cu harta incarcata pe google maps dinainte incerc sa dibuiesc pe unde ar fi fost fostele Kale ale oraselor.

Merv a avut mai multe versiuni, caci a fost distrus in mai multe randuri si in acelasi timp si albia raului langa care era s-a mai schimbat, asa ca oamenii l-au reconstruit de 5 ori pana cand a fost a fost abandonat la sfarsitul secolului 18. Prima varianta a orasului, Gyaurkala, dateaza cu 500 de ani inainte de Hristos si e si orasul care a fost cucerit de Alexandru cel Mare.

Mi se pare foarte interesant ca pana in timpuri recente istoria intregii zone e impartita in doua, pe de alta ai triburile nomade si pe de parte ai orasele si oazele construite prin irigatii. Cum nomazii traiau toata viata pe cal si sub cerul liber, erau in principiu razboinici mai buni, dar orasenii aveau de partea lor zidurile orasului si in afara de cateva momente in istorie au putut convietuii fara prea mari probleme. In schimb, atunci cand mongolii sau Timur au venit cu armate suficient de mari si cu dispozitive de lupta care sa distruga zidurile cetatilor, lucrurile nu au stat prea roz pentru oraseni. Spre exemplu atunci cand au venit mongolii si au capturat Merv-ul, toata populatia orasului a fost ucisa cu exceptia catorva artizani, si aproape o jumatate de milion de oameni au fost omorati peste noapte. Atat mongolii cat si Timur aveau obiceiul de a ridica piramide din capetele celor ucisi in modul acesta, si toate orasele care s-au impotrivit lor au avut mai mult sau mai putin aceasi soarta.

In schimb cam toate variantele Merv-ului au fost construite din caramizi din pamant, astfel incat in afara de fostele ziduri de aparare nu a ramas prea mare lucru, mai ales ca dupa fiecare cucerire orasul a fost facut una cu pamantul. In schimb locul arata fain mai ales pentru ca e extrem de intins si complet pustiu in acelasi timp, astfel incat am timp sa ma manifest in voie la poze odata cu lumina calda a apusului.

Dupa Merv e timpul sa gasesc in schimb un loc de cort si dau ochi cu drumurile rupte ale Turkmenilor, iar cu ocazia asta imi iau si prima cazatura ce s-a lasat cu o julitura in palma din cauza spd-urilor si din cauza unui pietris pe care mi-a fugit roata fata. A fost interesant sa ma doftoricesc cu o singura mana dar pana la urma a iesit ceva viabil, cat sa tina mizeria deoparte pentru ziua urmatoare. Locul de cort e in schimb fara tantari si cu iarba de data asta, dar vantul potrivnic da semne ca o sa continua sa bata la fel si maine.

Distanta: 115km.
Diferenta de nivel: 100+ / 100-.
Moral: 7.
Obiective: 8.

Privelistea la trezire.

Buna dimineata.

Cerul diminetii.

There be camels.

Chipesa.

Curiozitate.

Mary, un oras comunist ca oricare altul.

Uniforma scolara.

Noua identitate culturala de dupa revolutie.

De cate e-uri e nevoie pentru a face o limonada. Mai trist e ca era cu 0 calorii.

There be camels.

Merv v1.

La zidurile primei versiuni din Merv.

Serpuit.

Sultankala.

Templu.

La fereastra

Arcuit.

Albastrul inserarii.

Aventura!