Mare de nori de ieri pe care a prins-o Mihaela singura m-a motivat pe mine ca si pe altii sa ne incercam si noi norocul la un rasarit cu o socializare pe Tampa. Partea buna e ca stim deja de la Mihaela ca rasaritul e la 7:35 in loc de 7:21 (e fascinant cat de repede am ajuns inapoi la ore de genul asta la 2 saptamani dupa ce s-a schimbat ora, ajuta si Ciucasul care ascunde soarele o perioada).

Deja am rutina facuta pentru astfel de iesiri, noi oricum ne trezim de voie in jur de la 6-6:30 asa ca nici nu mai pun telefonul sa sune. O cafea slaba, o nuga pe post de dulce, pus toate hainele pe mine si top pe bicicleta spre Gabony. Mi se pare sincer mult mai practic sa mergi cu bicicleta pana acolo, ajungi la fix incalzit cand legi bicicleta si toata povestea nu dureaza mai mult de 35-40 de minute de acasa fara prea multa graba. Trebuie sa tin in minte gandul asta pentru fiecare moment in care suntem tentati sa luam masina.

Apropo de masina, saptamana trecuta ne-am luat o trotineta electrica care isi face si ea treaba foarte bine pe post de inlocuit masina. Sper sa vada si ea cat mai multi kilometri iarna asta, dar pana la Gabony nu stiu daca chiar as urca cu ea.

Leg bicicleta la baza treptelor si de aici continui in acelasi ritm pana cand Alin cu Maia ma prind pe la jumatatea scarilor si urcam vorbind despre dezbatarea de ieri pana cand ajungem in poiana unde e strans deja o gasca mare de urmaritori de frumos matinali. Si treaba asta are o componenta genetica destul de mare si inteleg ca nu toti functioneaza natural dupa un bioritm ce implica trezitul devreme, dar pentru noi clar e o rutina care ni se potriveste manusa. Oricum n-am mai vazut demult o gasca atat de mare la rasarit, sa vedem daca se mai strang la fel de multi si saptamanile urmatoare. Oricum ar trebui sa facem din asta un eveniment recurent.