Outside is the best side. If you're on a bike it's even better.
Tentativa de Rapha 500 din 2023
Jurnalul ce urmeaza e clar din categoria: ASA NU.
Respectiv dupa ce reusesti sa iei un microb dupa cateva zile prea pline si dupa o noapte nedormita, poate nu e cea mai buna idee sa incerci sa faci Rapha 500 (o provocare de a face 500 de kilometri pe bicicleta intre Craciun si Revelion) fix in zilele de dupa, mai ales atunci cand afara nu se anunta temperaturi chiar primaveratice. Privind in spate la ce am facut in zilele de dinainte de a lua microbul nu as renunta, la Rapha 500 (si la alte activitati conexe, caci n-am stat chiar cuminte in rest) in schimb as putea sa renunt cu brio.
Spre scuza mea am avut totusi o zi de semi-pauza, respectiv o zi de Craciun petrecuta cu parintii Mihaelei la Bucuresti. Aici am iesit pe seara pentru a testa Marius jeep-ul primit de la Mos Craciun. Satisfactia a fost maxima pana s-a intalnit cu cativa baieti cu Traxxas-uri de 10 ori mai scumpe. Din pacate peer pressure-ul exista si de la varste mici.Apusul de soare si rasaritul de luna vazute din parcul din IOR, parca care arata foarte, foarte bine dupa standardele mele.A doua zi avem o zi de petrecut in doi, Marius e inca la Bucuresti si vine doar pe seara. Afara e soare si destul de placut, eu ma simt aproape ca lovit de tren dar parca nici nu poti sa stai toata ziua in casa sa bolesti. Asa ca ce sa faci, te lipesti de grupul de la Breakaway la o tura de 140 de kilometri. De mult n-am mai suferit asa de mult la o tura, multe multumiri lui George si baietilor care au dus trena, scopul declarat a fost sa nu mor pana la sfarsit, si n-a fost mult spatiu de manevra.Tura in sine a fost in schimb foarte foarte faina, si sunt convins ca ar fi mers chiar bine daca eram sanatos. Chiar si asa au rama suficient de multe cadre in rola de pe telefon.Sfarsit de tura, la Breakaway cu temperaturi aproape de primavara si cu bicicletele cat se poate de murdare. A fost singura zi in care s-a intamplat asta.Apusul zilei, vazut chiar de la noi din sufragerie a fost de pe alta planeta. Aici parca simteam ca merge strategia cui pe cui se scoate si ma simteam clar mai bine decat dimineata.O noua zi, o noua tura si temperaturi tot primaveratice si biciclete spalate.Pauza de alimentare la izvoarele Pucios I si Pucios II.O tura cu vant de fata 80% din timp. Intoarcerea din Crizbav a fost singura care a curs repede.Strategia cui pe cui se scoate pare sa functioneze, si pulsul a fost mai mic decat ieri si kilometri au curs si ei considerabil mai usor. Dar din nou multe multumiri baietilor pentru trena.Ziua urmatoare reusim sa ne urnim doar dupamasa si nu reusim sa-i prindem din urma pe baietii de la Breakaway. Pedala merge bine, cui pe cui se scoate pare ca e adevarat si dupa trena in mare parte cu medie ok. La intoarcere in schimb simt sinusurile inflamate si am un prim episod sub-febril.Locuri faine prin care o sa tot revenim iarna asta.Seara ramane energie si pentru a gati impreuna cu Marius, un risotto care ar fi iesit chiar foarte bun daca il mai lasam cateva minute la facut.Apusul zilei a fost din nou de pe alta planeta.Ziua urmatoare, supravietuitorii, Levi si cu Csaba. Frig si inorat in prima parte din tura.Frig si soare in partea a doua din tura.Noroc cu doamna de treaba de la magazinul din Lisnau ca ne lasa sa mancam in liniste la caldura.Pe viitoarea centura din Sfantu Gheorghe, momentan ideal pentur kilometri buni fara trafic.Csaba a dus trena 90% din timp, eu m-am simtit aproape la fel de prost ca in prima zi si la intoarcere am dat de aceleasi sinusuri infundate si stari febrile.
Dupa ziua asta am spus stop si am lasat cei 90 de kilometri ramasi pentru alta data si am bolit urmatoarele 2 saptamani cu o sinuzita de toata frumusetea. Privind in spate mi-e clar si de ce, sa stai ore intregi pe bicicleta la 3-4 grade tragandu-ti mucii nu-i deloc cel mai bun leac pentru niste sinusuri afectate deja de un microb. Exagerez acum cand am zis ca am bolit total, printre activitati din cele 2 saptamani au fost cateva drumetii cu copii, o urcare in Crai la Ascutit, o Piatra Dragoslavelor si ceva timp petrecut pe drum si ceva drumuri la Orl / Dentist / Urgente Orl pentru a gasi o rezolvare.
Uneori strategia cu cui pe cui se scoate poate nu e chiar cea mai constructiva, cum mi-a demonstrat-o anul trecut si raceala de la Atlas Mountain Race. Uneori functioneaza, cum a fost cazul brosnitei virale cronice culese din Anzi acum 4 ani cu care am convietuit ceva vreme si careia oricum nu aveam ce sa-i fac la 5000 de metri pe un alt continent. Pe langa asta mai sunt multe exemple de raceli minore pe care le duci pe picioare si trec de la sine, si uneori trec mai repede daca nu intri in modul de bolit complet. Pe viitor sper sa invat sa-mi ascult mai bine organismul (in cazul de fata puls crescut si stari subfebrile erau clar in indicator de intrat in modul de bolit), dar nu promit ca o sa-mi iasa intotdeauna.
Leave a Reply