Vineri dupamasa Marius e deja in drum spre Bucuresti impreuna cu mama Mihaelei pentru un weekend cu expozitii de masini, clatite cu nutela, teatru si cartofi prajiti, cu alte cuvinte rasfat la bunici. Avem in fata pentru prima data dupa multa vreme un weekend doar pentru noi si deja ne intrebam ce faceam cu tot timpul asta inainte sa vina Marius la noi.

Apropo de felul in care iti petreci timpul mi se pare ca e un balans foarte important intre timpul petrecut 1 la 1 cu copilul, timpul petrecut in trei, timpul petrecut in doi si timpul petrecut cu prietenii. Fiecare parte e necesara si fiecare parte o face pe cealalta mai importanta si mai faina. Doar ca momentan suntem un bic blocati de tot timpul pe care il avem in fata asa ca seara de vineri trece fara nimic epic, chiar daca incerc sa o conving pe Mihale sa iesim la o plimbare pe Tampa.

Plimbarea pe Tampa, cu tot cu rasarit si multa vorba ramane pentru dimineata de sambata. Tot drumetia pe munte e cel mai bun cadru pentru a putea povesti pe indelete si pentru a-ti pune gandurile in ordine, fie singur fie impreuna cu altii. Se simte ca si cum recuperam partea de vorbit din ultimele saptamani de la vacanta de vara, respectiv de cand am reintrat in rutina de Brasov.

Dupa drumetie urmeaza un brunch acasa si o plecare in Crai la un traseu hotarat pe ultima strigare, pana la urma in seara asta nu mai ajungem la foc la Suzi si Iustin asa ca ne luam dupa noi lucrurile pentru foc dupa noi, am eu in minte un loc fain. Dar pana la locul ala fain tura de drumetie e una surpinzator de reusita, prin locuri ale Craiului prin care nu am ajuns de ani de zile si chiar poteci pe unde n-am mai fost deloc. Ajuta foarte mult si lumina si atmosfera de toamna tarzie cu cerul cristal, dar tura e de nota 10. Si focul e tot de nota 10, lemne extrem de uscate, vant fix cat trebuie pentru a arde frumos si unul din cele mai faine cadre naturale de care am avut parte la un foculet. Coborarea pana la masina o facem la lumina telefoanelor mobile, mie frontala imi moare la 5 min dupa ce ii dau drumul iar Mihaela si-a uitat-o cu totul acasa. Un pantofar, se deplasa, la lumina de mobil….. (pe ritmul de la Un elefant, se legana…). O zi perfecta de toamna petrecuta de dimineata pana seara pe munte. De maine poate sa vina iadul alb.

Pentru duminica pune la cale o urcare pe drumul Serpilor pentru a infrunta iadul alb. Iadul alb chiar vine mai devreme decat ne asteptam si in timp ce plecam cu 17B de la gara ninge ca-n povesti. La Bunloc deja s-a pus un strat considerabil de zapada, partea buna e ca dedesupt inca e uscat asa ca nu patinam prea mult la urcare. Toata urcarea punem tara la cale cu Alin, Marmo si Mihaela. Suca i-a dat talpa in sus pana la cabana, urcam pana pe varf pentru poza regulamentara, coboram ilegal pe blueline pana la cabana si aici facem pauza de prajituri si suc. Asta pana cand iese din nou soarele afara, arunc o pastila nu foarte subtila legat de a urca din nou pe varf si in interval de cateva minute gafaim din nou la deal pe lupului intr-o intrecere cu norii ce ameninta sa acopere din nou soarele. Reusesc doar partial si pe varf avem parte de o fereastra chiar faina de soare.

Tot pe varf ne si despartim, Alin cu Marmo si cu Suca coboara spre Timis pe un nemarcat stiut de Alin (via Barza binenteles), eu cu Mihaela merge spre 20, pe care il prindem la fix. Acasa Mihaela se aseaza la citit, eu mai fac treaba si dupa mai incape si o scurta sesiune de sala si de sauna inainte de a-i lua pe Marius si pe Mona de la gara. Sunt curios daca si acum o sa ramana valabila regula ca pentru fiecare zi petrecuta la bunici e nevoie de jumatate de zi pentru a reveni la dinamica normala, dar sunt toate semnele ca asa o sa fie.

Oricum pauzele astea sunt bune si pentru a ti se face un pic dor unul de altul, iar seara inainte de culcare avem toti trei parte de un moment in care Marius trage de noi sa ne duca la el in camera, si strangandu-ne pe amandoi in brate (era in brate la unul din noi) ne spune in cel mai sincer mod ca ne iubeste, in modul sincer si zambitor in care doar copii la varsta asta pot sa o faca. Ca note pentru viitor, e buna o astfel de resetare din cand in cand si energia cu care reincepi “jocul” e cu totul alta. Sa vedem acum cum o sa fie cu zilele de reajustare dupa rasfat.

Later edit: regula ramane valabila, luni a fost zi de “reajustare”. Cu toate astea e loc si pentru timpul asta de reajustare. Si timpul cu bunicii e la fel de valoros pentru copii, doar sa fie chestii interesante de facut de amandoua partile.