Un traseu cu varsta de 100 de ani, considerat traseul clasic din al doilea turn din Sella. E incredibil cand stai sa te gandesti ca acum 100 de ani un barbat si o femeie au deschis o astfel de ruta. Traseul e interesant si pentru ca desi urmeaza o linie evidenta, la un moment dat pare sa se blocheze sub o suprlomba ce nu lasa sa se citeasca continuarea.

Si astazi, la 100 de ani dupa ce a fost deschis, tot trebuie sa iesi la liber surplomba respectiva si trebuie sa lasi pitonul vechi mult sub tine, fara a fi foarte clar cum continua traseul. Doar ca astazi ai certitudinea ca traseul intradevar continua pe acolo, in vreme ce acum 100 de ani cel care a deschis traseul avea doar dorinta de gasi o cale in sus. Sunt foarte curios cum s-ar fi vazut in momentul respectiv imprejurimile, fara soseaua asfaltata care urca in pas, fara instalatiile de schi, fara zgomotul masinilor care se mai aude din cand in cand.

Dar revenind la povestea zilei, dupa ziua de ieri ziua de ieri cand am fost la drumetie si la via feratta a venit din nou timpul pentru catarat, astfel incat dupa un mic dejun frugal la locul nostru de cort de sub turnurile din Sella ne indreptam spre parcarea din pas. Doar ca de data aceasta nu suntem la fel de matinali, si cand ajungem la baza traseului erau deja 3 echipe in traseu.

Din nou ar trebui sa spun ca pentru a prinde traseele des frecventate libere e bine sa pleci fie foarte de dimineata in traseu, fie dupa ora 10-11. Cum noi nu ne-am trezit la timp astazi, alegem cea de-a doua varianta si dupa un scurt detour pe la celelalte trasee intram in sfarsit la ora 11 in traseu.

In comparatie cu Vinatzer traseul mi s-a parut ceva mai usor, sau mai bine zis cu un singur punct in care trebuie sa-ti faci putin curaj, la surplomba mentionata mai sus. In res traseul urmeaza linia naturala a creste nord-vestice. Doar ca spre deosebire de Vinatzer de data aceasta nu am mai fost singuri in traseu, si pe ultima lungime am fost ajunsi din urma de o echipa de bavarezi.

Vertical dar cu prize sanatoase.

Stau prea comod pe prag pentru a arata spectaculos.

Si ca sa va dati seama cam cat de diferite sunt dialectele la nemti, desi am impartit 2 regrupari cu ei si i-am auzit vorbind intre ei in momentul cand i-am intrebat de unde sunt nu am fi zis ca sunt germani. Bine in acelasi timp toti vorbesc si germana inalta cu care suntem noi obisnuiti, dar in momentul in care vorbesc in dialect mie imi suna mai degraba a olandeza decat a germana.

Si nu a fost singura intalnire pe traseu, caci imediat dupa ce am ajuns pe varf si dupa ce ne-am trecut in carticia de acolo, vedem cum se apropie din spate un mosulica trecut de 60 de ani, doar cu un mic rucsacel, un fes in cap, papucii in picioare si un saculet de magneziu. Initial am crezut ca au strans coarda un pic mai jos si ca urmeaza sa apara si coechipierul din spate. Doar ca mosulica rupt din alta lume dupa ce ne-a salutat a plecat dezinvolt mai departe catre retragere.

Si totusi nu mi-e greu sa-l inteleg. Pana la urma de fiecare data cand mergem la munte ai pe de o parte lucrurile pe care le faci pentru tine, si pe de alta parte interactiunea umana, echipa, prietenii, partenerii. Si desi in general se imbina pot sa-l inteleg pe mosulica din dolomiti, venit sa petreaca o zi frumoasa in munti doar pentru el, pe un traseu de catarat intr-o frumoasa zi de august.

Inca putin pana pe varf.

Noi si carticica de pe varf.

Inapoi in poteca.

O zi perfecta la catarat.

Si de data aceasta in comparatie cu Vinatzer retragerea chiar a fost o retragere asa cum ne asteptam sa gasim atunci cand am venit in Sella, scurta, frecventata, clara. Si astfel s-a incheiat seria destul de scurta a trasee de catarat din Dolomiti. Sunt convins ca o sa mai revenim in zona, chit ca sunt multe alte masive in Alpi care se perita explorate.

Infobox

• Kasnapoff (V+), 9 l.c. (al doilea turn din Sella, muchia vestica)
  • Acces traseu: pe poteca 649 (spre via ferrata Les Meisules (o gasiti ca Pößnecker klettersteig in germana). Dupa 5-7 minute de la plecare, in dreapta se desprinde o poteca ascendenta ce merge spre cel de-al doilea turn din Sella.
  • Linia traseului: aici
  • Schita: aici
  • Retragere: de pe varf din dreptul bolovanului sub care se ascunde carnetul de varf se observa un punct de rapel (diametral opus fata de directia din care am venit in urcare). Se poate fie da un rapel de 15-20 m, fie descatara printr-un horn (gradul II-III). Imediat dupa horn vom observa poteca pe care o vom urma in coborare. Aceasta este uneori mai bine conturata, alteori mai slab, merge pe fata sudica a turnului, este marcata ocazional cu momai. Ea mai presupune inca un rapel scurt (se poate si descatara) si cateva pasaje de descatarat. Din momentul in care face jonctiunea cu poteca de retragere dinspre Piz Ciavez pasajele dificile iau sfarsit.

• Ghid catarare/topo: Kletterführer Dolomiten, Über 100 ausgewählte Klettertouren im Schwierigkeitsgrad III bis VII in den gesamten Dolomiten mit Brenta, autori Köhler, Anette si Memmel, Norbert

Jurnalul mihaelei aici.