Luna ce a trecut de la intoarcerea din expeditie s-a scurs incredibil de repede, cu mult timp petrecut cu prietenii si cu familia si cu destul de putin timp petrecut pe munte. Cumva dupa 4 luni de zile petrecute in aer liber s-a mai calmat cumva dorinta de a fugi cat mai repede din jungla citadina. Asta pe de o parte iar pe de alta parte vremea a fost incredibil de calda si de frumoasa pana aproape de sfarsitul anului astfel incat am apucat sa fac cateva iesiri chiar frumoase pe cursiera, la temperaturi ce pareau sa fie luate dintr-o primavara timpurie si nu dintr-un sfarsit de decembrie.
Uitandu-ma in spate la anii trecuti de foarte putine ori am petrecut revelionul pe munte si sincer gasesc preturile la cazarile din perioada aceasta complet nejustificata. Daca mai pui la socoteala si toata aglomeratia drumului spre munte si a intoarcerii spre casa lucrurile nu arata destul roz asa ca in ultimii ani am ales sa petrecem revelionul pe undeva prin campie, fie in Bucuresti, fie la Slatina, fie in Braila, petreceri urmate de obicei de o fuga intarziata la munte la ture de o zi.
Exceptie a fost anul trecut cu un revelion petrecut doar cu Mihaela in drum spre desertul Marocan. A fost poate si cel mai banal revelion de pana acum, in care am reusit sa adormim cu brio si la revelionul dupa ora romaneasca si la revelionul dupa ora marocana, trezindu-ne de dimineata ca dupa orice alta noapte normala petrecuta pe drum cu bicicleta.
Anul acesta in schimb lucrurile au stat putin diferit in mare parte datorita Mihaelei si Claudiei care in turele de explorare din jurul Brasovului din vara trecuta au venit cu ideea unui revelion petrecut la Bunloc. De la idee pana la infaptuire nu a fost cale lunga astfel incat pe 31 decembrie, in grupe mai mici sau mai mari ne-am strans la cabana la fix pentru a sarbatori trecerea dintre ani. Si trebuie sa recunosc ca a fost fain sa petrec seara dintre ani cu prietenii, la munte. Iar ca bonus pe langa cele doua a fost si privelistea de la cabana si focurile de artificii din depresiunea Brasovului, vazute de la balcon.
A doua zi a venit cu o tura pana pe Piatra Mare, pe un frig veritabil de mijloc de iarna, tura numai buna pentru a scoate aburii de alcol ramasi dupa noaptea precedenta. Si trebuie sa recunosc ca e fain sa poti pleca tarziu in tura, fara sa ai grija condusului pana la munte. Iar vremea si vizibilitatea au tinut cu noi avand parte toata ziua de cer albastru si de departari inghetate de gerul iernii.
Urmatoareale doua zile le-am petrecut la Andrei si Claudia in Brasov, asteptand sa se stinga fluviul de turisti care se intorc acasa. Noi am ramas pe langa munte, gustand putin din ritmul vietii din orasul de la poalele Tampei. Scurtele plimbari in care am avut de infruntat acelasi frig crunt nu au fost nici epice nici demne de o istorisire prea lunga. Asta poate si pentru ca timpul petrecut cu prietenii,discutiile si povestile sunt imposibil de redat intr-o postare de blog. Dar a fost frumos.
Leave a Reply