Outside is the best side. If you're on a bike it's even better.
Triada MTB, concursuri, timp petrecut afara si socializare
Marele castig al concursurilor de MTB, mai ales al celor de copii nu cred ca sta in concursul propriuzis, ba chiar am dubii daca e bine sa incurajezi latura asta competitiva a lucrurilor mai ales in cazul copiilor care nu sunt competitivi prin felul lor de a fi. Marele castig in schimb e partea de socializare si de comunitate ce se creaza in jurul evenimentelor. Practic copii si tineri ajung sa se vada de la concurs la concurs, la antrenamente, ajung sa se joace si sa se traga unul pe altul in sus.
Fata de alte activitati o gasca de copii care se dau cu MTB-ul parca e ceva mai OK decat o gasca de copii imersati in jocuri pe calculator. Petreci timp si afara, socializezi fata in fata, te joci, inveti sa te dai cu bicicleta si din cand in cand te si intreci la un concurs.
Ca tot vorbeam mai sus despre latura competitiva a lucrurilor, mi se pare foarte interesant cat de mare e variabilitatea de la om la om si de la copil la copil, si pot sa inteleg complet asta. Nu toti suntem la fel de competitivi, cu noi insisi sau cu cei din jurul nostru si sunt extrem de multe contexte in care competitivitatea asta e mai mult daunatoare decat benefica. Dar in egala masura, o doza de competitivitate intre noi e cat se poate de “naturala”, balansul e de fapt in a directiona competivitatea asta spre “fair play” si a nu o lasa sa mearga spre competivitatea toxica.
Cam atat ca si ganduri generale. La Avrig a fost super fain anul asta, 2 zile calde cu vreme buna, cu concursuri pentru copii si pentru oameni mari, cu multa joaca prin iarba proaspata, cu un apus si un rasarit super misto la poalele Fagarasului. Mersi Andra, Tudor si Victor pentru companie, mai trebuie sa mai facem iesiri de genul asta cu cortul, a fost genial.
Per total, un eveniment de nota 10. Marius a participat si la cursa copiilor si la family, si a venit pe un onorabil loc 5 la 7-8 ani si pe un loc 10 la family, cu un traseu de 22 de kilometri si ceva denivelare terminat intr-o ora si 20. I-a placut, ne-a placut, mai vrem. Eu am venit pe un modest loc 25 la general si am suferit de crampe ca in nici un alt an, dar despre asta am scris o postare mai lunga aici.
Prima repriza de joaca, in curtea palatului Brukental unde erau toti oamenii cu Vanlife din Brasov.Marius inainte de concurs, cu zambetul pe buze. Karina de la Play Ride, cu ochii pe copii la fiecare cursa si la fiecare start. Photo credits: Tibi Hila.Toti copii Karinei de la concurs inainte de start.46 de copii la 7-8 ani. La fel de multi au fost si la celelalte categorii… Photo credits: Tibi Hila.Marius, undeva in spate, a plecat prost si a recuperat bine. Daca ar fi schimbat si vitezele pentru accelerari cu siguranta i-ar fi fost mai usor. In rest un traseu ce ar fi fost fain sa aiba un pic de urcare si de coborare, dar a fost foarte fain si asa. Photo credits: Tibi Hila.Pe de alta parte i-a placut si a tras un pic de el. Capacitatea asta de a trage de tine in timpul unui concurs e probabil cea mai importanta trasatura care da rezultate pe termen lung. Photo credits: Tibi Hila.Povesti de dupa razboi, cu kinderii de la Playride. A urmat inca o sesiune luuunga de incurajat alti copii, de joaca si de socializare pana la premiere.Dupa premiere si inainte ca Mihaela sa se intoarca din tura pe care a facut-o pana la cabana Suru.Cel mai colorat cort din Brasov, felicitari Miruna pentru opera de arta.Urmatorea sesiune de joaca in salbaticia de la poalele Fagarasului.Masa de seara, ca de obicei, cu paste.O lumina super faina a venit cu geana de soare de la apus. Uneori e bine sa ne mai facem cate un portret, pentru a vedea cum trece timpul peste noi.Tudor, Andra si Victor. Nu multi din cunoscutii nostrii au nevoia asta aproape viscerala de a petrece timp in natura si in locuri faine din punct de vedere estetic. Andra si Tudor o au cu siguranta.Inceputul sfarsitului, respectiv atunci cand iei scaune de camping si masuta dupa tine. Poate la un moment dat o sa-mi iau si un sezlong ca cel din “Enjoy the Silence”.Apusul zilei si geana de lumina ce a colorat lucrurile.A doua zi de dimineata, cu vulpi, caprioare si cantece de fazan.Caprioarele cu pricina, prin zoom-ul telefonului.Slow mornings with a view.O bicla faina cu un fundal si mai fain, la concursul de family totul a mers tipla.Apusul zilei, atunci cand am ajuns in cele din urma inapoi la Brasov, dupa 2 zile petrecute in soare, cu 2 concursuri si muuuulta joaca Marius era complet cazut la datorie si a dormit 12 ore pana dimineata. Pana si dusul l-am lasat pentru dimineata. Din nou, e si asta o metrica buna a unui weekend reusit.
Leave a Reply