La fel ca in ultimii 3 ani ianuarie a adus si tura anuala de schi in Austria singura diferenta fiind ca de data aceasta ne-am strans mai multi, respectiv 13 oameni. Ca destinatie am ales la fel ca anul trecut Zillertal-ul, si probabil daca vom merge si la anul la schi vom reveni tot in aceasi zona. Motivul destul de simplu ar fi ca am ajuns sa cunoastem destul de bine zona, de data aceasta aruncand decat ocazional ochii peste hartile de schi (care fiind facute oricum din profil ciudat si variabil pot creea un pic de confuzie). Pana acum am mai fost in Isghl, care mi-a lasat mai mult impresia unei statiuni pe steroizi dar care are si cel mai misto funpark din cate am vazut pana acum, St Anton/Lecht care mi-au placut, si care au si ele o groaza variante de offpiste, dar care sunt si ceva mai scumpe si prin Kappl/Galtur/See mi-au placut de asemenea, contranstand din punct de vedere al aglomeratiei cu Ischgl-ul.

Iesirea la schi a inceput cam demoralizant din punct de vedere al temeraturilor, acestea fiind mult mai potrivite pentru un inceput de primavara decat pentru luna lui gerar. In schimb au compensat pe deplin ultimele 3 zile in care a nins incet dar sigur, astfel incat spre final sa stransesera cam 30-40cm de pulver in functie de pante si in functie de felul in care l-a suflat vantul. Oricum am profitat din plin si de primele zile cu recastigarea unei conditii fizice ok prin schi de partie si cu dadacirea incepatorilor de anul acesta. De data aceasta au fost 3, Cosmin, Cristina si Claudia si toti au avansat foarte repede. Raman in continuare la ideea ca e mult mai usor de invatat in afara, unde ai o variatatea foarte mare de partii usoare si late la dispozitie, decat pe partiile din Romania. Cosmin a avut o evolutie chiar meteorica as putea spune, in prima zi ajungand sa coboare o partie rosie (in conditii cam extreme recunosc, si imi asum in parte vina pentru a-l ademeni pe partia respectiva), iar a doua zi a coborat si prima lui partie neagra.

Cu barcile mele in Hochfugen la sfarsit de zi.

Din cate am vazut anul acestazona dispune si de un potential destul de mare de off-piste, astfel incat profitand de zapada din ultimele 3 zile am incercat sa ating mai mult tangential partiile. Printre coborarile foarte faine din zilele respective au fost doua coborari continua de 1200m de pe varful in care te lasa cabina-autobuz din Mayrhofen (150-tux-ul) pana jos in Tux, extrem de pitoreasca, practic schiai printre casutele si gardurile oamenilor, totusi am avut noroc ca a fost un grup ghidat inaintea mea pe acolo, atlfel punctele de trecere ale garduletelor puteau fi destul de greu de gasit. Oricum zona Penken-Tux-Mayrhofen mi se pare ca ofera variante destul de variate de offpiste, cam de toate gusturile/dificultatile. Oricum probabil in cele 3 zile cu zapada faina mai schiat mai mult la vale prin diferite tipuri de zapada, mai mult sa mai putin tocata decat o sa schiez tot sezonul de schi de tura.

Mike analizand variantele de coborare.

Mi-a placut foarte mult si Hochfugen-ul, si pentru partiile nu foarte negre si faine pe care le avea, cat si pentru numeroasele posibilati de a te da prin boscheti din zona. Zona e foarte ok si in caz de vreme ciudata cu vizibiliate slaba. Ghetarul e foarte fain in zilele vreme frumoasa si vizibilitate buna, si are si destul de multe variante de offpiste, problema e ca atunci cand am fost noi pe langa partii era o combinatie ciudata de crusta inghetata cu urme tocate asa ca nu prea era foarte fun pe langa partie.

Prin coclauri mai mult sau mai putin abrupte.

Privind spre valea Ziller-ului.

Aram sistematic muntele.

Un traverseu pe care am reusit sa ma imprastii cu brio de 2 ori.

Superba coborare pana fundul vaii in Tux, printr-un pulver destul de generos.

Coborand printre gardulete si soproane.

Bis.

O alta descoperire pe care am facut-o anul acesta in comparatie cu anul trecut a fost o piscina/sauna ce era aproape de Fugen, am fost in total de 3 ori in 6 seri. Sauna de fapt e putin spus, era un adevarat complex saunatic, cu tzspe tipuri diferite de sauna, bazine cu apa rece si galeti cu apa inghetata cu care puteai sa te “relaxezi”. Totul culmina cu un “program de sauna”, organizat in sauna de 95 de grade la fiecare o ora, in care un nenica tinea un fel de program incredibil de incins in care punea pe pietrele din sauna tot felul de arome, cuburi de gheata si alte minunatii. Cu siguranta daca exista un iad nenica s-ar fi incadrat cu brio in tipologia diavolului care pune carbuni pe foc pentru a tortura pacatosii.