Desi inca ma simt ca lovit de tren cand ajung acasa gandul unei drumetii in Crai maine dimineata mi se pare mai interesant si mai usor decat gandul de a sta toata dimineata in casa bolnav cu Marius. In plus Mihaela a iesit la drumetie ieri, as prefera parca sa petrec si eu un pic de timp pe munte. Un pic adica o tura cu soare pana pe varful “La Om” in Piatra Craiului.

Reusim sa plecam la 8 de la masina, eu sunt in uniforma de toamna-iarna-primavara, respectiv colantii echipamentul de ciclism de iarna si in mod suprinzator ma simt chiar decent in prima parte a drumetiei. Probabil e efectul paracetamol sinusului luat de dimineata care ma desfunda un pic asa ca ma simt normal si profit de asta pentru a vorbi aproape incontinuu cu Cristi pana la Grind. De la Grind ne cam trece piuitul si verticalul de la aici pana in creasta mi se pare cel mai chinuitor dintre toate urcursurile pe care le-am facut pe aici. Cristi se chinuie si el cu un microb luat de Craciun dar in afara de asta ziua e absolut superba: soare glorios cu vizibilitate de zile mari si fara nici un pic de vant. Caprele negre stau linistite langa refugiul din creasta si luam si noi o pauza de mai bine de 20 de minute pe varf.

La coborare in schimb se termina efectul paracetamolului, zapada moale se lipeste de snow-line-uri si ma enerveaza si odata cu scaderea in altitudine mi se infunda urechile si simt cu se aduna presiunea in fata, simptome clare de sinuzita. Macar nu ma doare nimic, sau nimic in mod notabil si reusesim chiar sa ajungem la masina in mai putin de doua ore de la plecarea de pe varf. Cand ajung in schimb acasa vad ca am temperatura si impreuna cu Marius si cu Mihaela fur 2 ore de somn bolnavicios inainte de revelion. Pentru un scurt moment ma gandesc daca nu ar fi bine sa merg la urgente sa ma vada un doctor, ar fi iesit o experienta interesanta cu revelionul facut la urgente dar pana la urma ma hotarasc ca mai merge si ramane pentru alta data.

Seara de dinainte de revelion o petrecem tot la Ursi, de data asta cu masa ca la carte (multumim Vali de bucatarit, eu nu prea eram in stare de nimic) iar de revelion iesim la un loc suprinzator de fain, una din aleele de sub Tampa, fix deasupra fostului Tiberiu Brediceanu. Se vad artificiile si de la cetatuie, si de la Turnul Alb si nici nu e foarte multa lume si agitatie, iese un spectacol de nota 10. Singura problema e ca l-am conditionat pe Marius poate un pic prea tare sa se fereasca si sa-i fie frica de petarde, din fericire nu au fost prea multe si am plecat fix dupa spectacol, dar tot s-a lasat cu un pic de frica in diverse momente. Ca o nota, dupa ce s-a terminat spectacolul oficial si fix cand incepeam urcarea spre Dobrogeanu Gherea se auzeau sirenele primei ambulante. Nu inteleg placerea de a da cu pocnitori si as putea sa traiesc multumit doar cu spectacolul oficial si cu orice alte artificii interzise.

La intoarcere mai vorbesc un pic cu Alin si Tzale in timp ce sarim Dobrogeanu Gherea, ne recuperam masina si plecam direct acasa, fara post-revelion iar la ora 1 si un pic deja dormim bustean cu totii.