“Drumul spre Kazarman”

Fosnetul uscat al ierbii se aude in timp ce furtuna vuieste in jurul adapostului improvizat in mijlocul pustietatii. Atmosfera e incarcata de energia unei furtuni de vara care deja uda muntii din jur, in vreme ce vantul strange rotocoale de praf uscat, iar mirosul picaturilor stinghere de ploaie se simte in aer. Imi plac furtunile de vara si de putine ori ai timp sa le admiri in voie atunci cand esti pe bicicleta. Acum din interiorul adapostului improvizat avem tot timpul sa urmarim desfasurarea furtunii, oricum nu ar avea nici un sens sa pedalam spre Kazarman impotriva urganului.

Ziua de azi nu a fost lunga pana acum, iar singura problema care am avut-o de rezolvat pana acum pe drum a fost sa gasim paine si ceva mancare in intr-un din satele intalnite pe drum. Am gasit probabil cea mai buna paine mancata pana acum pe drum terminata in cel mai studentesc mod cu mustar si cu maioneza. Cred ca in sfarsit dupa 6 zile petrecute pe drum am reusit sa terminam mancarea cu care ne-a incarcat Angie atunci cand am plecat din Bishkek. Urasc sa care kilograme in plus dupa mine si in general am suficient de multa mancare cat sa ajunga pana in urmatorul loc din care se poate cumpara ceva. Cam in situatia asta suntem acum cand nu mai avem aproape nimic la noi si de-abia asteptam sa ajungem in Kazarman pentru a bea o prima bere dupa destul de multa vreme.

Pana la urma furtuna se opreste si vantul potrivnic odata cu ea, astfel incat e timpul sa facem si ultimii kilometri spre Kazarman. A inceput sa fie din nou cald si luand in considerare si timpul pierdut din cauza furtunii, cel mai probabil ne vom opri in Kazarman, prima comuna mai mare, intalnita dupa aproape 300 de kilometri, comuna dotata chiar si cu un mic supermarket si cu un restaurant destul de comunist. In plus genunchiul Spaskai da in continuare semne de oboseala si speranta e ca o zi mai scurta sa ajute putin la recuperare. In plus un dus cald dupa atatea zile e mai mult decat binevenit, la fel si gandul unei mancari adevarate.

Asa ca dupa berea bauta in cel mai cicloturistic mod, direct pe trotuar in fata supermarketului, ne cautam o cazare si gasim una nu foarte scumpa dar echipata cu dus, rezolvam si cu mancarea la singurul restaurant comunist din comuna si iesim la plimbare pe strasse in centrul satului in cautare de provizii pentru urmatoarele doua zile. Maine se anunta o plecare matinala si o zi grea, cu o urcare de 1500 de metri pana in ultimul pas inainte de Osh.

Datele zilei:

Distanta: 58 de kilometri.
Diferenta de nivel: +700 / -1100.
Peisaje / obiective: 5.
Moral: 7.

Paine proaspata si maioneza, din categoria foame de biciclist.

Adapostul gasit in mijlocul pustietatii.

Asteptand sfarsitul ploii.

Un moment asteptat de multa vreme.

Atmosfera din singurul restaurant din Kazarman, ramas la fel de comunist ca acum 40 de ani.